In cele ce urmeaza vom încerca sa prezentam pas cu pas câteva principii de baza in crestinism, principii care se regasesc in toate religiile autentice, si vom demonstra cat se poate de limpede ca asa-zisa religie „satanista” este o aberatie si o iluzie creata cu scopul de a manipula masele satule de forma degenerata de crestinism care se practica in zilele noastre, prin intermediul exacerbarii ego-ului.
Vom începe prin a preciza clar ca forma de crestinism care se practica pe scara larga in Bisericile din ziua de azi a degenerat, si in cele mai multe cazuri a deviat de la principiile si adevarurile de baza ale crestinismului adevarat, transformându-le in dogme.
Orice fiinta umana indiferent cat de josnica ar fi, cauta sa atinga in principal trei aspecte esentiale, sau sub-aspecte ale acestora si anume pura constiinta, pura beatitudine (fericire) si pura existenta. Aceasta înseamna ca orice fiinta umana isi doreste chiar daca recunoaste aceasta sau nu, sa fie fericita, si sa cunoasca Adevarul aceasta pentru a „simti cu adevarat ca exista”.
Deoarece am folosit termenul de adevar va trebui sa-l si definim. Adevarul este o stare de spirit din care decurg absolut toate celelalte elemente ale Universului si astfel: legile naturii sunt manifestari ale Adevarului, materia este o manifestare a Adevarului, legile oculte si subtile sunt si ele manifestari ale Adevarului.
Minciuna sau iluzia reprezinta considerarea unui anumit aspect care nu este adevarat drept fiind adevarat. Minciuna poate exista doar in mintea umana care asociaza întelesuri diferitelor fenomene cu care intra in contact, iar acest fapt este posibil datorita ignorantei care genereaza prostia. Crestinismul adevarat cel promovat de Isus Cristos este o cale prin care fiinta umana poate cunoaste acest Adevar. Adevarul nu este o propozitie sau un set de afirmatii corecte. El este o stare de spirit care nu poate fi descrisa complet in cuvinte si tocmai de aceea este necesara Religia. Religia reprezinta un mod de viata LIBER ASUMAT care se bazeaza pe o serie de principii si idei, si al carui scop este acela de a ajuta fiinta umana sa inteleaga Adevarul (in toate aspectele sale) pentru a putea astfel sa atinga cele trei aspecte enumerate mai sus. Crestinismul adevarat are in centrul sau Iubirea libera, care este cea mai puternica energie din Univers.
2. Necesitatea unei cai spirituale.
Uitându-ne in jurul nostru observam in general foarte multa suferinta, si apare evident întrebarea „de ce?” la care majoritatea oamenilor nu pot gasi raspuns datorita ignorantei, si astfel arunca vina asupra lui Dumnezeu sau a religiei, retragându-se in iluzii precum ar fi satanismul sau alte minciuni, care le gâdila egoul cu promisiuni pompoase dar care duc in acelasi ocean de suferinta. Raspunsul la întrebarea „de ce?” este foarte clar. Fiintele umane sunt aici in primul rând pentru a invata sa fie responsabile astfel incat sa-si foloseasca corect liberul arbitru cu care au fost înzestrate si astfel sa elimine iluzia si minciuna din viata lor si sa cunoasca Adevarul. Principala cauza a durerii este dorinta de a poseda lucruri materiale. O alta mare cauza a durerii este lipsa de control care are ca efect imediat preluarea acestuia de catre simturi si instincte (in special cel sexual) care ne tarasc dupa ele in stari de mizerie sufleteasca. Adevarul reprezinta lumina care indeparteaza iluzia si implicit suferinta. El ne arata ca in loc sa dorim lucrurile limitate ale acestei lumi putem sa ne îndreptam dorinta catre ceea ce este etern, omniprezent si cel mai important gratuit pentru cel care doreste cu adevarat, si anume pacea, armonia si beatitudinea. Adevarul este expresia simpla a unei stari care Exista, a existat si va exista fara o cauza anume. O cale spirituala autentica precum crestinismul ne ajuta sa constientizam si sa traim activ pentru a descoperi in noi Adevarul si pentru a fi fericiti pentru totdeauna.
3.Adevaratul crestinism
Având in vedere cele expuse anterior putem observa cat se poate de clar ca o fiinta umana care merge in fiecare Duminica la Biserica si asculta pasiv predica întorcându-se imediat dupa aceea la viata sa dezordonata nu se poate numi crestin adevarat. Un crestin adevarat este o fiinta umana foarte inteligenta care s-a saturat sa mai fie sclavul propriilor instincte si dorinte si care a inteles ca Dumnezeu ESTE insasi fericirea si suma tuturor obiectelor care pot fi dorite. A fi crestin înseamna a trai realitatea crestina care este iubirea, in fiecare clipa. A fi crestin înseamna a crede cu putere ca in fiecare moment Constiinta Atotputernica Divina este langa tine, si te sustine pentru ca TU singur, folosind in mod inteligent liberul tau arbitru, sa constientizezi adevarul, si sa alegi ceea ce TU consideri ca e bine. Multi „crestini” se indeparteaza de crestinism pentru ca le e frica sa isi asume responsabilitatea pe care o implica angrenarea pe o cale spirituala. Ei spun: „unde era Dumnezeu când…” si nu isi dau seama ca Dumnezeu a fost acolo tot timpul pentru ei, dar le-a respectat insa liberul arbitru chiar si atunci când ei au decis sa faca rau.
Crestinismul adevarat sustine ca Dumnezeu este Adevarul. Multi „crestini” aleg sa vada in Dumnezeu o fiinta egotica care ii „încearca” tot timpul si pe care dau vina indiferent ce ar merge rau. Adevarul este insa cu totul altul. Dumnezeu este literalmente TOT de la cea mai mica particula din atom si pana la cele mai îndepartate galaxii, de la cea mai joasa senzatie pana la cea mai înalta stare de fericire, insa omul nu are capacitatea de a-L observa la fel de usor in toate. Mai mult decât atât Dumnezeu nu se schimba si daca el a fost la început bun si iubitor cu fiintele create de el, asa va fi întotdeauna in ceea ce le priveste. El se ascunde insa de om pentru a nu-i influenta liberul arbitru si de aceea omului ignorant ii pare ca Dumnezeu se schimba sau ca El nu exista.
Crestinul adevarat stie ca iubirea este cea mai de pret si cea mai puternica energia in Univers, de aceea O PRACTICA zi de zi, urmându-si chemarea interioara. Un crestin întelege FOARTE BINE ceea ce face si pentru ce face. El cunoaste scopul acestei vieti, si întelege ca obiectele materiale nu-l vor putea face niciodata fericit. De asemenea el stie ca poarta de intrare a raului in fiinta sa, si cauza tuturor suferintelor sale o reprezinta EGO-ul sau orgoliul sau care îl separa de Dumnezeu si tocmai de aceea face toate eforturile pentru a-l controla si transcende. Multe fiinte umane considera eronat ca a fi crestin înseamna numai sacrificii si abtineri, sau numai credinta oarba, pe când crestinismul prin principiile sale are ca tel ultim eliberarea de suferinta prin modelul oferit de Isus Cristos.
4.”Satanismul” si „beneficiile lui”
Suferinta exista in aceasta lume datorita existentei bolilor a saraciei, a mizeriei sufletesti, a cruzimii si a urii. Toate acestea sunt de fapt distorsiuni, iluzii ale starilor de spirit autentice, si deci a Adevarului. Astfel boala este sanatate distorsionata, gelozia si ura sunt distorsiuni ale iubirii iar cruzimea si violenta apar ca efecte secundare ale acestora. Se pune evident întrebarea, care este cauza acestora? Raspunsul este cat se poate de simplu si anume ego-ul si dorinta de posesiune.
Intr-adevar analizând atent observam ca iubirea afectata de posesivitate si egoism duce la gelozie care in final esueaza in ura, sanatatea afectata de abuzurile datorate lipsei de control asupra simturilor degenereaza in boala si asa mai departe. Satan, sau „dusmanul” este sursa acestor distorsiuni, a acestor iluzii.
Datorita faptului ca mintea umana este slaba, acest dusman al fiintei omenesti care poseda liber arbitru a introdus in lume aceste distorsiuni ale adevarului lui Dumnezeu. De ce Dumnezeu nu distruge aceasta fiinta? Raspunsul este simplu: la fel cum Dumnezeu a garantat omului liberul arbitru, la fel el a garantat acest liber arbitru si lui Lucifer. Acesta isi foloseste liberul arbitru pentru a inlantui oamenii de instinctele si ego-ul lor, de aceea in orice „organizatie” care este condusa de satan principiul de baza este „faceti ce va place, nu ascultati de regulile care vi se impun”. Astfel se actioneaza asupra ego-ului uman care este foarte tentat de ideea unei astfel de „libertati” care duce insa numai la suferinta si ignoranta.
Raul înseamna orice nu este in armonie cu Adevarul, adica cu legile Divine. Ignoranta in care traieste omul din ziua de astazi a facut ca acesta sa nu mai constientizeze aceste legi si sa actioneze impotriva lor. Astfel exact la fel precum focul arde pe cel care pune constient mana in el, asa si legile Divine pedepsesc pe cei care constienti le incalca. Satan se hraneste cu energiile rezultate din faptele rele ale oamenilor. Pentru el este o „adevarata afacere” sa faca din oameni sclavi ai propriilor simturi. A spune ca „satanismul” este o „religie” este astfel similar cu a spune ca adevarul e o minciuna. Satanismul va conduce pe toti adeptii sai la suferinta si mizerie deoarece fiinta din centru este insasi minciuna suferinta si ignoranta. Orice fiinta umana cu putina inteligenta si bun-simt poate observa acest lucru analizand comportamentul acestor satanisti si observand nivelul de evolutie si fericire pe care acestia l-au atins. Isus Cristos spunea ca „veti cunoaste pomul dupa roade. Nu exista pom rau care sa dea roade bune si nici pom bun care sa dea roade rele”. Astfel cea mai buna dovada ca satanismul este o minciuna o reprezinta chiar adeptii sai.
Pentru a ne elibera de suferinta este astfel necesar sa invatam tertipurile raului, si modul in care acesta se foloseste de agentii sai aici pe pamant pentru a ne influenta in rau. Raul tot timpul promite fericirea rapida insa ofera numai suferinta. Principalul mod de actiune al acestuia este iluzia si astfel multe fiinte umane sunt pacalite de imagini si idei aparent frumoase care ascund numai suferinta. Una dintre cele mai importante slabiciuni ale omului de care se foloseste raul este ignoranta si semidoctismul. El indeparteaza multe fiinte umane de la calea Adevarului lansând interpretari partiale si mincinoase ale textelor sacre. Singurul care poate distinge adevarul de minciuna cu cea mai mare acuratete este sufletul pur. Raul va interpreta si întoarce cuvintele astfel incat sa aiba câstig de cauza in aparenta. Insa sufletul care este Esenta cunoaste adevarul, si astfel se poate elibera de el. Pentru toate modelele perfecte create de Dumnezeu, raul a creat modele imperfecte, pentru ca omul sa creada ca acestea sunt de fapt adevarul. Astfel Dumnezeu a creat întelepciunea, satan a creat ignoranta, Dumnezeu a creat simturile care sa-l faca pe om fericit, Satan a creat ispita si a facut din om sclavul acestora, Dumnezeu a creat iertarea iar raul razbunarea care aduce numai suferinta.
Daca toate aceste aspecte expuse anterior sunt adevarate, atunci ce devine aceasta „religie satanista”? Ea este precum si creatorul ei, o mare minciuna, o iluzie din pacate foarte dureroasa. Ea profita de ego-ul uman care este slab si sclav al simturilor pentru a-l subjuga si poseda, pentru a se folosi de liberul sau arbitru pentru a produce suferinta si ignoranta in lume. Aceasta manifestare („satanismul”) datorita faptului ca nu conduce fiinta umana înspre Adevar ci înspre minciuna nu poate fi definita ca o religie si nu este o religie ne-avand in centru o divinitate ci insasi minciuna.
5. Ce este de facut?
Orice fiinta umana care s-a saturat de mizeria si suferinta care o înconjoara, dar mai ales de minciunile pe care le aude si le vede începe sa caute. Aceasta cautare este primul si cel mai important pas in descoperirea Adevarului. Ea ajunge astfel treptat sa inteleaga ca dusmanul este in interiorul ei, si se înarmeaza cu rabdare, întelepciune si iubire, si începe treptat sa distruga formele negative de manifestare a ego-ului care sunt : ignoranta posesivitatea si atasamentul, si pleiada de stari mizerabile pe care acestea le genereaza. Treptat, fiinta umana ajunge sa se controleze din ce in ce mai bine si dobândeste puterea de a interzice raului sa mai patrunda in fiinta sa. Simultan fiinta se apropie din ce in ce mai mult de Adevar si începe sa-L traiasca, moment in care prin intuitie apare viziunea lui Dumnezeu. De la acest moment înainte viata acelei fiinte se schimba radical deoarece ea constientizeaza acum ca sigurul ei scop in viata este acela de a-L cunoaste pe Dumnezeu, creatorul ei. Astfel, dupa îndelungi ispite si purificari fiinta umana ajunge sa fie pregatita sa primeasca Adevarul in inima sa, si o data ce acest fenomen se întâmpla el este permanent si etern. Aceasta calatorie este insa foarte dificila si se poate realiza numai cu ajutorul permanent al lui Dumnezeu care este Adevarul si care cunoaste ceea ce e mai bine pentru noi. De aceea primul pas este abandonarea vointei proprii in fata vointei Divine, exact cum un copil isi abandoneaza vointa in fata vointei tatalui sau întelept. De aici înainte nu trebuie sa uitam niciodata ca daca Dumnezeu este bun, si El ne-a creat, nu se poate ca noi sa fim rai, si astfel vom gasi tot timpul calea cea buna. Constientizând zilnic Adevarul si legile Divine si utilizându-le, ajungem treptat sa putem ajuta si pe altii sa inteleaga cat de mare este pericolul pe care organizatiile sataniste il prezinta, si cum ele fac din oameni sclavi, si astfel, treptat, obtinem puterea de a schimba lumea in bine si de a o aduce mai aproape de idealul reprezentat de Imparatia lui Dumnezeu.
.
Francmasonii mărturisesc aici scopul criminal pe care ei îl urmăresc
şi expun cu o mare îndrăzneală mijloacele ce le vor întrebuinţa, pentru
a ajunge la această ţintă. Scopul este: distrugerea oricărui Stat
creştin, pentru a ajunge ei stapâni. Să vedem acum care le sunt
mijloacele? Ca să se întrebuinţeze cele mai abile mijloace, trebuie
ştiut cine este pentru ei adversarul, iar adversarul ce trebuie răpus
până la urmă folosind nu contează ce mijloace malefice este naţiunea
creştină din fiecare Stat european. După destăinuirea plină de
impertinenţă a francmasonilor, omul este o bestie crudă, care nu ştie
decât de frică. Pentru a stăpâni bestia trebuie în viziunea lor
nebunească să pui mâna pe putere. Astăzi, când votul universal s-a
acordat poporului, tocmai pentru aceasta trebuie să fie zăpăcite cu
abilitate masele cu ideea libertăţii, pentru ca astfel poporul să
prefacă libertatea în destrăbălare şi dezordine, şi astfel făcând să
fie scăpate puterea din mâinile guvernanţilor, masonii şireţi şi cruzi
ridicăndu-se la putere pe umerii poporului înşelat.
Cea mai evidentă dovadă cu privire la punerea în
aplicare a acestui plan diabolic de luptă ne-o dă presa din toată
lumea, condusă cam pretutindeni de francmasoni. Avem şi în ţara
noastră, aşa cum fiecare îşi poate da seama (dacă este suficient de
inteligent) o asemenea presă, care nu scrie decât numai şi numai în
numele "libertăţii" şi "democraţiei".
Pentru a ajunge la o mare destrăbălare şi dezordine,
francmasonii mărturisesc că vor lucra în special prin corupţie pentru a
învrăjbi între ele toate partidele politice, pentru ca nu cumva să mai
ajungă la vreo înţelegere, ei mărturisesc că vor acţiona ca să
prostească şi să abrutizeze poporul creştin prin băuturi spirtoase; ei
mărturisesc de asemeni că vor strica tineretul prin scrieri şi filme
pornografice, şi că vor deprava femeile creştine prin lux fără măsură,
superficialitate şi îndemnarea la prostituţie. Toate acestea ei le fac
arătând cu o criminală făţărnicie că acesta este de fapt progresul.
Învrăjbirea aceasta sistematică o urmăresc francmasonii cam peste tot
şi fără îndoială că ei o urmăresc şi la noi în România. De aceea putem
vedea cu toţii cât de înverşunate sunt luptele dintre partide.
În ceea ce priveşte băuturile alcoolice, nu
întâmplător se constată mereu de către serviciile sanitare,
falsificarea lor. Barurile de zi sau de noapte şi restaurantele se
înmulţesc mereu şi într-o mult mai mare măsură decît celelalte
magazine.
În privinţa degradării morale şi spirituale prin
vicii şi pornografie se pot vedea zilnic şi la noi reviste şi ziare
care sugestionează în acest sens şi îndeamnă în mod insidios tineretul
la desfrâu, vlăguire, sexualitate animalică, prostituţie, sadism,
masturbare, masochism, satanism.
Când prin astfel de mijloace se va ajunge să se
destrame toate legăturile sociale şi politice din ţară atunci, spune
el, se va arunca ca o fiară de pradă asupra a ceea ce a mai rămas din
acest putregai şi va răsturna totul, pentru ca el să întemeieze apoi un
Stat nou planetar unic.
În Statul cel nou Mondial, UNIC, ridicat pe ruinele
Statelor creştine, francmasonii nu se vor mai călăuzi după regula
LIBERTĂŢII. Acest cuvânt în viziunea sa criminală a fost bun de
exploatat, spre a dărâma din temelii Statul creştin. El va întrebuinţa
apoi NUMAI "despotismul absolut, fără de care nu poate exista
civilizaţia".
În această luptă ascunsă şi pe zi ce trece mai
agrigă, francmasonul şi-a luat ca tovarăş nedespărţit AURUL, cu care el
îi cumpără pe creştinii slabi de înger şi manipulează cu viclenie
masele de oameni prin presa aberantă cu care zăpăceşte minţile celor
mulţi şi proşti.
2. Francmasonul a ştiut şi ştie totdeauna să tragă
multe foloase din dezordine. Tocmai de aceea, el a căutat şi caută mai
mereu să dezlănţuie dezordinea, revoluţia, războiul pentru că asemenea
frământări i-au adus numai profituri.
Cum caută să profite francmasonii de dezordine? În
două feluri: ei se îmbogăţesc, pe când creştinii sărăcesc şi se
împuţinează în războaie; astfel ajung francmasonii să spună în final
cuvântul hotărâtor chiar în Statele pe care au ştiut să le manipuleze
cu viclenie pentru ca să le arunce în război.
Tocmai de aceea, cel mai adesea ei caută să facă din
războaie o ceartă sângeroasă pentru bani şi cum ei au adunat, deloc
întâmplător, tot aurul din lume în băncile lor, ei vor fi aproape
totdeauna ascultaţi şi la încheierea păcii.
Dar în timp de pace oare cum acţionează cel mai
adesea francmasonul? El caută înainte de toate să întunece judecata cea
dreaptă şi cinstită a creştinului cu vorbe goale şi cu făgăduinţe
mincinoase, despre care el încă de mai înainte ştie că nu se pot
împlini. Prin ce mijloc? Prin PRESĂ. Francmasonul stă ascuns în umbră
şi priveşte cu dispreţ cum alţii muncesc, le află necazurile,
nemulţumirile şi apoi el începe prin presă să asmută mulţimea contra
cârmuirii, să îi clatine încrederea în cinstea şi dreptatea
conducătorilor, pentru a o atrage de partea lui.
De aceea ei caută în primul rând ca în orice ţară să
pună mâna pe PRESĂ. Ei ştiu că în viziunea lor satanică presa este
scara care duce la o putere pământească şi la bogăţie, peste cadavre de
creştini.
3. Intrăm astfel şi mai adânc în sufletul satanic,
perfid şi criminal al francmasonului; mai întâi el caută să distrugă
sistematic ordinea stabilită prin Constituţie. Constituţia este legea
de bază a Statului, care stabileşte un echilibru între puterile
Statului: între Conducătorul acestuia, persoanele care cârmuiesc şi
popor. El caută să sfarme această cumpănă dreaptă, căutând prin puterea
aurului şi mai ales prin minciunile din presă să despartă pe
conducători de poporul pe care îl conduc. Pentru a ajunge cât mai
repede aici, ei împing pe toţi ambiţioşii să dea asalt puterii,
îndeamnă pe toţi nepricepuţii să vorbească verzi şi uscate în
Parlament, pentru a împiedica guvernele să facă legi, ei pun ziariştii
să atace tot ce este bun, spiritual, divin şi cinstit în ţară, pentru
ca poporul, care în naivitatea sa crede foarte uşor, să nu mai aibă
încredere în nimeni şi să ceară mereu schimbare de guvern. Cu cât
guvernele se schimbă mai des, cu atât slăbeşte mai mult puterea de a
conduce şi de această slăbiciune nu profită decât francmasonul. De
aceea, citim atât de des chiar şi în presa de la noi că e nevoie
totdeauna de schimbări de guvern. Poporul care nu cunoaşte metoda, greu
de învăţat, a guvernării, îi crede pe francmasoni, pentru că
francmasonii pe de o parte îi mint cu impertinenţă prin conducătorii pe
care îi cumpără cu aurul lor, iar pe de altă parte ei fac să fie tot
mai nemulţumit poporul, căutând prin toate mijloacele să-l sărăcească
şi să-i scumpească viaţa. Când omul este flămând şi copleşit de toate
lipsurile, mai uşor pleacă urechea la minciuni, decât dacă îi merg
toate bine. De aceea francmasonul din Protocoale mărturiseşte că
puterea lor creşte foarte mult mai ales atunci când creştinului îi
merge tot mai rău, astfel ne apare evident că puterea francmasonilor
stă ascunsă în foametea creştinului, în nefericirea sa, în slăbirea tot
mai mare a muncitorilor noştri.
Tocmai de aceea francmasonul îşi destăinuie gândul
său criminal, că el, având puterea banului asupra celor pe care i-a
sărăcit, îi va stăpâni complet şi mult mai aprig decât o făceau
altădată regii şi împăraţii. La un semn al lor, toată mulţimea de
flămânzi, sălbăticită de ura provocată de francmasoni prin presă, se va
arunca asupra puternicilor zilei, va distruge totul şi atunci
francmasonul scontează că va lua puterea. Asta el nu o visează, ci o
mărturiseşte cu un cinism uluitor în Protocoale şi tot acolo el arată
şi drumul pe care va ajunge la această mârşavă ţintă.
Dar oare în această revoluţie ei nu îşi vor pierde
capul? Nu! spun ei cu impertinenţă, pentru că ei au pregătit revoluţia,
ei ştiu când va izbucni şi doar ei vor şti să se ferească.
Aşa tind să ajungă în curând şi la noi fracmasonii
aţâţând luptele politice, împiedicând orice unire cuminte între
partide, cumpărând pe conducătorii lacomi de bani, învrăjbind poporul,
aruncând sămânţa urii şi a deznădejdii între mase. Dar peste hotare?
Iată ce mărturisesc chiar ei: "Astăzi aproape nimeni nu ne mai poate
ataca, pentru că deja suntem o mare putere care domneşte deasupra
tuturor Statelor din lume; când spre exemplu ne atacă un Stat, ne apără
imediat celelalte." De aceea spun ei că au ajuns la culmea puterii şi
că puţin le mai trebuie să se încolăcească peste trupul ultimelor State
de pe continent şi astfel să ajungă să ţină toată Europa în mâini ca
într-un cleşte.
4. Francmasonul, care luptă cel mai adesea pe
ascuns, mărturiseşte că astăzi a ajuns să fie o mare putere nevăzută.
Şi pentru ca să înlăture cât mai repede orice concurenţă, el se ridică
contra credinţei creştine, care iarăşi este o forţă nevăzută. Astfel el
îşi dezvăluie planul, în conformitate cu care trebuie ruinată în
întregime religia creştină. Francmasonul consideră că trebuie smuls din
sufletul nostru spiritul strămoşesc al credinţei şi al preţuirii
bunurilor sufleteşti, divine, mai presus de cele materiale. El caută
sistematic să ne otrăvească, să ne cufunde pe nesimţite în mocirla
poftei nemăsurate de bani şi a acumulării obsesive de bunuri materiale.
Astfel creştinul ajunge să nu vadă pe duşmanul tuturor celor buni care
este francmasonul. Cum va ajunge el aici? Înainte de toate el va trezi
în noi pofta banului prin speculaţii în industrie şi va acţiona astfel
încât valorile să treacă din mână în mână, până se vor înfunda tot în
bugetul francmasonilor. Odată ce va trezi şi va amplifica această poftă
nesăbuită, care ruinează sufletul, francmasonul va ademeni pe cei mai
mulţi creştini de partea sa, şi apoi pe aceştia îi va trimite la luptă
împotriva creştinilor celor buni şi dezinteresaţi, pentru a distruge
astfel şi ceea ce a mai rămas bun şi divin. Fiecare, atunci când va
privi atent şi lucid luptele politice ce se dau la noi pentru putere,
va cerceta câţi luptători sunt francmasoni şi atunci la lumina cea nouă
a Protocoalelor, el va înţelege multe din caracterul şi metodele
luptelor politice din România. Pe această ţară, frumoasă şi bogată,
care - conform profeţiilor faimoase ale indianului SUNDAR SINGH - are o
misiune spirituală şi divină unică, şi-au pus ochii francmasonii; ei
doresc să împiedice aici consolidarea unităţii spirituale a acestui
popor ales de Dumnezeu, să sporească slăbiciunea, sărăcia şi
dezordinea, pentru a ajunge - MAI ALES AICI- cât mai uşor la putere.
5. După ce el va ajunge să destrame tot ce era bun,
sfânt şi întărit prin legi cinstite în societatea creştină,
francmasonul îşi pune acum întrebarea: cum va guverna el peste mormanul
de ruine şi tot el răspunde astfel: prin cel mai aprig despotism, dar
şi acesta va fi întronat de o aşa manieră încât ei să rămână tot în
umbră, să nu fie cumva văzuţi, dar mâna lor de fier ascunsă să ţină în
frâu şi în sărăcie creştinii. Cum vor ajunge francmasonii să
stăpânească opinia publică? Prin PRESĂ, această presă infectă - DE
SCANDAL - va obosi lumea, căutând să critice cu viclenie tot ceea ce
este bun şi va urmări totodată să zăpăcească minţile celor mulţi în aşa
fel încât aceştia să nu mai ştie a se descurca aproape deloc în
gestionarea propriilor lor afaceri. Al doilea mijloc este să se aducă
atâta trivialitate, abjecţie, stricăciune, pornografie, păcate (vicii)
în popor şi să învrăjbească partidele politice unele împotriva altora,
până când în final se va ajunge la o criză generală cu neputinţă de
vindecat.
Cinematograful a constituit şi constituie fără
îndoială un progres remarcabil al fotografiei în legătură cu scenele în
mişcare. Cine, decât francmasonii, poartă la ora actuală răspunderea
pentru degenerarea cinematografului, care prin filmele de groază şi
violenţă pline de crime şi abjecţii a ajuns să constituie o gravă
primejdie morală, aşa încât a ridicat împotriva-i opinia generală a
celor cu bun simţ (dar care sunt foarte puţini) care astăzi îl
condamnă? Cine oare sunt (cu rare excepţii) patronii localurilor
infecte de aşa zisă petrecere şi de dans cât şi a tuturor cluburilor de
BINGO sau biliard unde se omoară timpul, se risipeşte în mod aberant
energia psihică şi se distrug nervii creştinilor din toată lumea? Luaţi
acei tineri debusolaţi drogaţi şi fistichiu gătiţi şi fetele de astăzi
depravate, avide de senzaţii tari, care fumează, beau şi ascultă
muzică SATANICĂ-METALICA sau ROCK, cu exteriorul lor straniu şi cu
lipsa de simţ a răspunderii şi remarcaţi cum de la haina din afară până
la intimitatea ideilor şi speranţelor lor demoniace, rele şi
nesăbuite, puteţi în final să-i pecetluiţi aproape pe toţi cu aceeaşi
etichetă: "Educaţi, rătăciţi, manipulaţi şi exploataţi de noi".
Procedând astfel, faptele crude luminează cât se poate de viu fraza din
Protocoale: "Printr-o educaţie împănată de principii şi teorii
aberante, pe care noi le considerăm ca fiind false, dar pe care chiar
noi le-am inspirat, am izbutit să rătăcim aproape în totalitate
tineretul creştin şi am ajuns să-l prostim şi să-l demoralizăm".
"Petreceri abrutizante cu mult alcool şi droguri, jocuri de noroc,
localuri de dans care stresează şi tulbură mintea, mode paranoice fără
gust, briliante false - toate acestea şi multe altele, care "înfloresc"
năucind puţina minte ce a mai rămas la unii exercită o presiune
insidioasă nevăzută asupra poporului şi totodată înghit aproape toate
sursele de venituri."
Protocoalele francmasonilor vorbesc de asemeni
despre un Guvern Suprem Planetar care este o formă de cârmuire care stă
cu mult deasupra Statelor, aşa cum s-a făcut cu Liga Naţiunilor
(actuala O.N.U.) unde la ora actuală este ştiut că din umbră masonii
cei puternici din Anglia şi din Statele Unite uneltesc şi hotărăsc
aproape totul. În afară de această organizaţie, ei mărturisesc de
asemeni cu mult cinism că întreaga maşinărie a oricărui Stat se află
acum în mâna lor, pentru că maşinăria nu merge decât unsă cu bani şi
aceasta este pentru ei firesc şi obligatoriu, pentru că aurul este al
lor.
6. O importantă parte dintre mijloacele diabolice cu
care francmasonii pregătesc ruina economică a creştinilor, sunt
"monopolurile" de mărfuri şi articole, adică acapararea în mâna unora a
tuturor lucrurilor necesare. Prin această acaparare masivă aproape
toate preţurile se impun numai de către ei, după bunul lor plac, iar
tot ce se mai găseşte în mâinile creştinilor este înghiţit rând pe
rând, sau stors aproape în întregime tot de ei.
În primul rând este evident că cea dântâi acaparare a
lor este făcută cu banii sau cu alte cuvinte cu creditul pe care ei îl
acordă cu atâta "GENEROZITATE" Statelor. Aşa numita finanţare
internaţională este menită a conduce în realitate, prin DICTAT şi
şantaje insidioase de tot felul politica Statelor NUMAI după interesele
LOR. Totodată, după cum mărturisesc chiar ei, în urma frământărilor
politice, revoluţii sau războaie, se poate face simţită puterea mare a
lor prin aceea că ulterior Statele, după asemenea frământări, au în mod
OBLIGATORIU nevoie de împrumuturi foarte mari pentru echilibrarea
bugetelor şi pentru acoperirea cheluielilor mari avute.
De aceea arată francmasonii că trebuie mărit cât mai
mult prestigiul şi însemnătatea aşa numitei finanţări internaţionale
de care toate Statele, spun ei, trebuie neapărat să atârne cât mai
mult.
Astfel nu este deloc întâmplător că şi ţării
noastre, luată ca ţintă de cucerire pentru ei, i-au impus pe lângă alte
grele condiţii şi "clauza minorităţilor" care în realitate vizează
controlul din afară a problemelor noastre interne. Ei bine, dacă noi am
fi complet de acord, cu tot ceea ce francmasonii urmăresc să reuşească
în ROMÂNIA imediat ni s-ar da (în schimb) bani mulţi ca împrumut,
mărfuri, iar Leul probabil, ar ajunge iar la valoarea lui de mai
înainte. Dar iată că în situaţia actuală din moment ce ei nu şi-au
împlinit încă dobitoacele lor scopuri pe care le urmăresc la noi, au
continuat şi continuă să-şi bată joc de interesele noastre, aducând
Leul la devalorizarea de acum.
Iată prin urmare cu câtă abilitate şi viclenie şi-au
făcut ei interesele, urmărind cu stricteţe punerea în practică a
planului din Protocoale.
Uitându-ne cu o mare atenţie şi luciditate în jurul
nostru, putem vedea foarte clar cum aproape tot, ceea ce ei au plănuit
în urmă cu aproape 100 de ani se pune la cale şi se realizează acum sub
ochii noştri CARE NU BĂNUIESC NIMIC. Inflaţia care creşte în fiecare
zi, provocată chiar de ei, a adus la stadiul de criză îndeosebi
creştinii. Toate bunurile şi pământurile, trec aproape întotdeauna în
mâinile LOR. Preţul muncii se ridică tot mai mult, fără ca muncitorii
să folosească ceva, căci prin intermediul maşinaţiilor şi a
speculaţiilor puse la cale de ei preţul celor necesare se scumpeşte şi
mai mult.
Prin acest exemplu, elocvent luat din mijlocul
vieţii noastre de zi cu zi, putem vedea (dacă nu suntem, ORBI
(tâmpiţi!)) cât de mult corespunde realităţii planul cel hidos şi
criminal al Protocoalelor, care dovedeşte în mod semnificativ că
mărirea reciprocă şi dezastruoasă atât a salariilor cât şi a preţurilor
obiectelor de prima necesitate, nu este niciodată făcută pentru ca să
câştige salariatul sau producătorul, ci tot numai EL - FRANCMASONUL.
7. Începând cu revoluţia franceză, aproape toate
revoltele şi toate frământările, ca şi marea majoritate a războaielor
din ţările creştine, au fost începute de ei sau au fost întreţinute de
ei.
Spre exemplu, chiar la noi în ţară, răscoala din
anul 1907 a fost fără îndoială pusă la cale şi întreţinută tot de ei,
cu scopul (ascuns, se înţelege), de a profita cât mai mult de situaţia
precară a ţării, pentru a obţine noi drepturi şi avantaje nemeritate
care să-i ţină în fruntea treburilor publice, dar chiar şi în aceste
condiţii ei tot au încercat şi încearcă mai departe să provoace noi
dezastre prin revolte sau războaie.
Idei rău sau în mod nebunesc înţelese despre
liberalism, idei vagi şi eronate despre aşa-zisa toleranţă, pe care
Protocoalele le-au compromis şi apoi le-au murdărit cu desăvîrşire, au
ajuns să subjuge în timp toate instituţiile noastre şi întreaga viaţă
publică.
Aproape peste tot, francmasonii stăpânesc în mod
ascuns şi prin această stăpânire ei urmăresc să pregătească ruina
Statelor creştine, asmuţându-le pe unele împotriva altora, pentru ca
mai apoi, atunci când această metodă va fi insuficientă, să utilizeze
tunurile.
8. Când studiem o adunare importantă care hotărăşte
asupra destinelor omenirii, şi mai ales dacă le cercetăm cu atenţie şi
luciditate trecutul celor care participă la respectiva adunare, atunci
aproape fără nici o greutate putem fixa momentul în care ei au căzut în
situaţia fatală, ce le-a adus unele foloase de moment, dar care i-a
făcut să devină şi să rămână în mod aproape inexorabil sclavii unei
puteri satanice care evită lumina publicităţii. Toate aceasta nu se
explică decât prin ideile diabolice din Protocoale: "Noi vom face să se
aleagă Preşedinţii al căror trecut este pătat".
Ceea ce este însă şi mai grav, este faptul că tocmai
din cauza acestei influenţe satanice predominante, adevărul, chiar
dacă este descoperit pentru unii, iar pentru alţii care încă se află şi
rămân mai departe sub influenţa LOR, este întunecat şi negat în
totalitate, în această uriaşă şi planetară acţiune criminală ei sunt în
mod constant ajutaţi de marea şi uluitoarea indiferenţă cu care chiar
popoarele care sunt victime privesc deocamdată această problemă.
9. Conducerea Supremă francmasonică a hotărât ca cei
aleşi dintre ei (francmasoni), care deja deţin conducerea lojilor
masonice în cadrul popoarelor creştine, să nu acţioneze în mod similar
pentru toate popoarele planetei, adică să nu acţioneze, cu alte
cuvinte, după un model unic pentru toată lumea, ci ei trebuie să
întrebuinţeze mijloace criminale adecvate care trebuie să fie oarecum
diferite, în funcţie de natura şi specificul poporului în mijlocul
căruia acţionează, numai astfel fiind asiguraţi că nu vor eşua în
îndeplinirea planurilor lor criminale.
Atunci când francmasonii vor ajunge stăpâni peste
toată lumea, ei spun că vor înlocui cuvântul lor de ordine de azi care
este cuprins în deviza: "LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE", nu prin
alte cuvinte, ci printr-un alt înţeles, pe care îl vor oferi acestei
devize şi anume acel înţeles năucitor care le poate uşura stăpânirea,
adică: dreptul la libertate, datoria egalităţii şi idealul
fraternităţii.
Oare ce vrea să însemne această deosebire, care la
prima vedere pare a fi numai între cuvinte? Până în momentul trecerii
puterii în mâinile francmasonilor, libertatea, egalitatea şi
fraternitatea vor putea să fie un ţel către care lumea creştină merge
orbeşte, dar din momentul în care puterea va trece în mâinile LOR,
libertatea, egalitatea ca şi fraternitatea urmează a fi acordate
popoarelor numai în măsura în care sunt de obicei acordate drepturile
şi executate datoriile, adică numai după bunul plac al celor care deţin
puterea.
Peste toate aceste guverne ale statelor ce există pe
această planetă ei spun că au un guvern al lor superior francmasonic,
care doar acela conduce destinele lumii acţionând în mod ocult dar
puternic. Puterea aceasta efemeră ei o au doar prin faptul că au la
picioarele lor, prin banii şi aurul pe care îl deţin, pe toţi oamenii
prăbuşiţi moral, corupţi, ambiţioşi, pătimaşi, plini de vicii sau
pătaţi, ajutându-le ambiţiile murdare, răzbunările şi împlinindu-le
toate poftele. În felul acesta ei spun că au în, sau la mâna lor pe
aproape toţi conducătorii de ţări şi popoare, care, prin greşelile şi
ticăloşiile lor (multe dintre ele trezite şi amplificate chiar de ei),
vor aduce tot mai multe popoare la revoltă, până când acestea vor cere -
CULMEA PĂCĂLELII - de la EI scăparea (salvarea).
Singura frică a francmasonilor sunt Regii (care nu
au fost cooptaţi în francmasonerie), fiindcă aceştia, prin independenţa
şi puterea pe care le-o dau drepturile de moştenire a Tronului, pot să
se opună francmasonilor făcându-le prin aceasta mult rău. Pentru a
ajunge la ţelul criminal urmărit de ei, francmasonii au procedat mai
întâi la izolarea poporului de conducătorul său, ridicând un zid de
minciuni între ceea ce presa şi propaganda lor îl face să vadă, până
când în final acesta (conducătorul) ajunge să fie un aderent orb al
lor, pe care ei îl duc apoi de mână numai unde vor ei.
Ceea ce ne apare ca fiind cumplit de primejdios,
este mijlocul în mod evident terorist cu care ei mărturisesc că vor
scăpa de revolta omenirii creştine, atunci când aceasta se va deştepta.
Ei spun că într-o asemenea situaţie vor scăpa de furia creştinilor,
aruncându-le în aer toate oraşele mari, cu ajutorul drumurilor
(tunelelor) subpământene pe care atunci le vor avea la dispoziţie în
respectivele oraşe, astfel încât ei vor îngropa în ruine revolta
creştinilor uniţi care ar îndrăzni să se ridice împotriva lor. Aşadar,
într-o asemenea situaţie, asasinatul terorist în masă va pune vârf la
toate crimele francmasonilor. Deşi la prima vedere aşa ceva pare
incredibil să nu uităm tunelele care au fost construite în acest scop
din ordinul FRANCMASONULUI CEAUŞESCU.
10. Prin orice mijloace, francmasonii pun în calea
neamurilor creştine toate ispitele şi viciile, printre acestea la loc
de "cinste" aflându-se otrăvirea lentă cu băuturi alcoolice, care fac
totodată să se prăbuşească moralitatea şi facilitează corupţia. Ei vor
astfel să slăbească cât mai mult orice rezistenţă şi urmăresc în
acelaşi timp să zăpăcească mulţimea în aşa fel încît aceasta să ajungă
să creadă că ei sunt într-adevăr nişte "mari binefăcători" ai omenirii.
Stăpânirea aceasta ei scontează că până la urmă o
vor avea asigurându-şi controlul şi domnia asupra majorităţii
poporului, deoarece în viziunea lor criminală numărul celor din popor
care se vor lăsa conduşi va fi acela care le va asigura puterea,
întrucât, în conformitate cu părerea lor, cei mai mulţi indivizi ai
unui popor sunt răi, vicioşi, fără multă inteligenţă sau cultură, ei
putând fi tocmai de aceea uşor de stăpânit prin frică. Tocmai de aceea
francmasonii au luptat şi luptă pretutindeni pentru votul universal,
întrucât prin el pot fi înlăturate cu uşurinţă minţile luminate ale
creştinilor care prin vot, în strânsă legătură cu gradul de cultură şi
starea socială a fiecăruia răzbăteau mult mai uşor la conducere, acolo
unde vor să fie numai ei (francmasonii).
După introducerea zăpăcelii şi răsturnarea tuturor
valorilor naţionale şi spirituale din fiecare Stat, urmează în planul
lor introducerea REPUBLICII, pe care, după cum se vede deja au
introdus-o în multe State. Prin republică francmasonii consideră că pot
conduce cu mult mai multă viclenie şi abilitate, întrucât republicile
sunt în general conduse de oameni aleşi la intervale scurte de timp
(3-4 ani), atât prin manipulări mârşave prin presă cât şi prin
maşinaţiile murdare ale conducerii lor ascunse. Preşedinţii de
republică la rândul lor, sunt în felul acesta de asemenea stăpâniţi de
ei. Ei spun că pentru a fi şi mai siguri de oamenii lor de paie, vor
împinge cel mai adesea la preşedenţia Statelor oameni compromişi care
au o pată morală în trecutul lor.
În felul acesta, atât prin bani, cât şi prin presă
şi prin influenţa lor mârşavă, ascunsă dar puternică ei pot face să fie
aleşi exact oamenii lor în calitate de preşedinţi ai Statelor; imediat
după alegere ei îi vor ţine pe aceştia în mână şi vor face cu ei ceea
ce vor, prin şantaje. În cazul în care aceştia nu se vor supune, îi vor
denunţa la scurt timp după respectiva nesupunere pentru păcatele lor,
care sunt cunoscute numai de francmasoni. Şantajaţi de frica de a nu
pierde cumva "binefacerile" puterii, aceşti oameni de paie, vor juca
aproape totdeauna după cum le vor cânta stăpânii lor (francmasonii).
Iată prin urmare de ce luptă francmasonii cu atâta
înverşunare în presa lor contra Regilor, şi de ce au acţionat cu atâta
tenacitate şi au reuşit să facă să se prăbuşească atâţia Împăraţi şi
Regi, punând în locul lor nişte preşedinţi de republică care erau în
general "oamenii lor de paie". Acolo unde deja au reuşit să introducă
republica, pentru a fi siguri de ea, au făcut la scurt timp după aceea
să se voteze legi care interzic cu desăvârşire orice formă de
manifestare care ar permite revenirea la guvernarea monarhică.
Monarhiile sunt privite ca fiind o mare piedică pentru planurile
diabolice de stăpânire şi distrugere ale francmasonilor deoarece REGII
nu sunt răspunzători în faţa nimănui pe pământ, ci ei răspund doar în
ceruri, în faţa lui Dumnezeu, scăpând astfel complet de sub controlul
şi puterea francmasonilor.
Pentru a ajunge să stăpânească şi mai abil lumea,
francmasonii spun că vor face să fie aleşi preşedinţii de republică de
către Camerele Deputaţilor, însă acestor Camere li se va ridica cu
timpul dreptul de a propune sau de a schimba legile, acest drept
trecând după aceea numai asupra preşedinţilor de republică. În felul
acesta, guvernele vor atrage aproape toate atacurile, iar pentru a fi
scăpate de o răspundere efectivă, se va introduce peste tot apelul la
popor, adică REFERENDUMUL. Poporul care va hotărî soarta preşedinţilor
şi a guvernelor lor, va fi atunci servitorul lor orb şi aproape
niciodată nu va hotărî altfel decât cum vor vrea francmasonii. În plus,
pentru a avea şi mai la îndemână soarta popoarelor creştine, pe care
să le poată arunca atunci când vor ei unele contra altora în războaie
crunte, dreptul de a declara război îl vor lăsa tot numai
preşedintelui, care mai mereu este aşa cum am văzut unealta lor supusă.
Mai departe francmasonii vor reduce tot mai mult
drepturile şi garanţiile constituţionale, pentru ca astfel să facă loc
unei guvernări AUTOCRATE, care odată cu reducerea garanţiilor
constituţionale, va săpa tot mai adânc prăpastia dintre popoare şi
guvernele lor.
Gândind cu luciditate la toate acestea ori de câte
ori vedem nesfârşitele frământări dintre partide, ne putem da seama cât
de aproape încep să se simtă francmasonii de nemernica lor victorie.
11. Până acum protocoalele secrete francmasonice au
arătat mijloacele ascunse de distrugere a Statelor creştine, de acum
înainte vom asista la ridicarea pe ruinele tuturor statelor creştine a
Statului universal UNIC francmasonic care nu va mai avea frontiere.
Protocoalele secrete declară că tot ce scrie astăzi presa din toată
lumea despre libertate, despre democraţie, despre o mai justă
repartiţie a bunurilor pământeşti, despre votul universal, despre
aproape toate eforturile ce se fac pentru a aduce fericirea reală şi
bunăstarea celor mulţi şi nevoiaşi, toate acestea sunt bune pentru
"brutele de creştini" care nu înţeleg mai nimic din ceea ce este real,
şi care datorită naivităţii şi prostiei lor trebuie mai mereu să fie
ameţite cu făgăduieli deşarte. Ei mărturisesc însă că toate aceste
vorbe goale vor trebui să dispară din lume în momentul în care vor
ajunge ei la putere. Creştinătatea va fi atunci şocată şi înmărmurită
de o asemenea întorsătură şi va aştepta inertă îndreptarea răului de la
noii guvernanţi; francmasonii consideră că atunci ea nu va mai fi în
stare să opună vreo rezistenţă, după ce a fost redusă la un asemenea
grad de mizerie sufletească şi materială. "Creştinii naivi şi proşti
sunt întocmai ca o turmă de oi, iar noi suntem întocmai precum lupii
printre ele. Ştiţi ce li se întâmplă oilor când ajung lupii în turmă".
Această mărturisire este cu atât mai preţioasă, cu cât constatăm că ea
se aplică exact acolo (în statele) unde francmasonii au pus deja mâna
pe putere.
12. Presa, care astăzi este un mijloc de apărare al
tuturor libertăţilor aberante care merg uneori până la anarhie, va fi
straşnic îngrădită atunci când va veni stăpânirea francmasonilor pentru
aceasta promulgându-se legi care vor permite această restricţie
întrucât libertatea, aşa cum o înţeleg ei în timpul domniei lor, este
în viziunea lor dreptul de a face numai ceea ce este îngăduit de legi.
Ei vor împiedica total controlul opiniei publice, care se poate face
astazi cu ajutorul tiparului, pe de o parte punând taxe foarte mari
asupra tipăriturilor de orice fel, iar pe de altă parte prin
obligativitatea ce o vor institui în a se cere înainte de apariţia
oricărei scrieri verificarea atentă şi revizuirea ei de către
autorităţi. Prin aceste mijloace francmasonii scontează că vor reuşi ca
tot ceea ce ar putea să le împiedice domnia prin trezirea opiniei
publice, să nu vadă niciodată lumina presei.
Până atunci ei au acţionat însă foarte mult şi au
câştigat peste tot controlul necondiţionat asupra marii majorităţi a
presei din lumea întreagă, ascultând sfaturile date cu o inteligenţă
diabolică de toţi marii lor conducători pe care i-au avut şi care le
spuneau: "Priviţi totul ca fiind aproape nimic. Banii ca fiind nimic.
Consideraţia sau dispreţul ca fiind mai nimic. Priviţi însă presa ca
fiind totul, pentru că având controlul deplin asupra presei, vom avea
astfel tot restul".
Presa, care cel mai adesea este manipulată de
francmasoni, strecoară vrând nevrând sugestii insidioase foarte rele
sau rele în sufletul cititorilor şi adeseori se lucrează în secret
pentru slăbirea Statului, Naţiunii, Spiritualităţii, Moralei, a
Armatei, a Bisericii, etc.
Tot astfel se poate înţelege CINE anume sapă la
temelia iubirii dintre fraţi, asmuţând provinciile ţării unele contra
altora numai pentru a-şi realiza interesele LOR politice, conform
poruncilor din Protocoale, unde se vorbeşte de sprijinirea subversivă a
autonomiei şi neînţelegerii dintre provincii: "Atenţia noastră se va
întinde în mod special asupra provinciei. Trebuie adeseori să aţâţăm
acolo speranţe şi dorinţe net potrivnice celor din capitală, căreia îi
vom spune că acestea sunt speranţele şi dorinţele adevărate ale
provinciilor, deşi e lesne de înţeles că izvorul dezbinărilor nu
porneşte decât de la noi. Căci atâta timp cât noi (francmasonii!) nu ne
vom bucura încă de o putere deplină, vom simţi adesea necesitatea de a
înăbuşi glasul capitalelor cu acela al majorităţii, al poporului din
provincii, care va fi lesne aţâţat de către agenţii noştri abili şi
CHARISMATICI."
Deşi sunt scrise cu zeci de ani înainte de unirea
Românilor, este aproape uluitor cât de exact se potrivesc aceste
planuri cu cele ce se petrec acum la noi.
13. Nevoia zilnică de pâine îi va face pe oameni să
tacă, iar prin diferite concursuri de loto, sport, artă, frumuseţe
etc., adormiţi şi hipnotizaţi de cuvântul magic PROGRES, aceştia vor fi
astfel distraţi şi îndepărtaţi de la problemele grave lăuntrice sau
politice, consumându-şi zi de zi, în mod haotic şi inutil, un imens şi
preţios capital de energie psiho-mentală pe care îl vor investi spre
exemplu în frenezia unui steril meci de fotbal.
14. Religia creştină se urmăreşte a fi discreditată treptat de către francmasoni.
15. Cei care se vor opune într-un mod oarecare
instaurării dominaţiei francmasonice vor fi pedepsiţi cu moartea.
Francmasoneria exterioară este doar avangarda şi stâlpul de susţinere
al Ierarhiei Francmasonice Secrete. Lojile francmasonice în calitatea
lor de grupuri ale francmasoneriei exterioare sunt de fapt o creaţie a
Ierarhiei Francmasonice Secrete. Odată cu proclamarea formală a
Republicii Mondiale, unice această Francmasonerie simplă (exterioară)
va fi desfiinţată la scurt timp după aceea împreună cu orice formă de
liberalism.
16. De asemenea, se va desfiinţa învăţamântul liber
(particular), iar în şcoli tineretul va fi crescut numai în spiritul
noilor săi stăpâni (Ierarhia Francmasoneriei Secrete).
17. Baroul trebuie să fie demoralizat, atunci la fel
şi prostimea. Instituţiile publice trebuie compromise, iar spionajul
şi turnătoria trebuie să fie cultivate în mod sistematic.
18. Prestigiul persoanelor publice care sunt
orientate în mod benefic şi divin trebuie să fie în mod sistematic
desfiinţat, ca şi fiinţa lor, prin atentate, calomnii, denigrare sau
folosind alte căi ascunse.
19. Toţi criminalii politici şi anarhiştii nu
trebuie niciodată să fie prezentaţi publicului ca fiind nişte martiri
care luptă pentru fericirea mulţimii.
20. Crizele economice mondiale sunt în mod
intenţionat întreţinute de către Francmasonerie, cu scopul de a retrage
banii din circulaţie; trebuie astfel ca guvernele să fie determinate -
pe diverse căi - să facă împrumuturi externe uriaşe cu dobânzi mari,
pentru a fi pe deplin la mâna (discreţia) Francmasoneriei. În viitoarea
Republică Mondială Unică, proprietatea particulară va putea fi oricând
confiscată de Conducătorul Republicii, care va fi singurul proprietar
de fapt în stat.
21. În această viitoare Republică Planetară Unică,
Bursele de fonduri publice nu vor mai avea ce căuta, deoarece atunci
statul va fixa preţurile după cum el va dori. Până atunci, pe de o
parte, împrumutând cu sume uriaşe guvernele şi, pe de altă parte,
întreţinând corupţia administraţiei, dominaţia francmasonică vine de la
sine.
22. Această dominaţie urmează să se instaureze mai
ales cu ajutorul aurului şi a banilor, care se află în mâinile
membrilor Ierarhiei Superioare Secrete a Francmasonilor.
23. Mica industrie va fi, în viitoarea Republică Planetară, singura cale ce va împiedica apariţia şomajului.
24. Regalitatea este forma ideală de guvernare în
cazul Statului Planetar Unic, însă ea este realizabilă numai atunci
când regele Statului Planetar va fi ales şi educat de Ierarhia
Superioară Secretă a Francmasoneriei.
Despre satanism
fiind practicat insa si de oameni de rand.
Satanismul face parte si din categoria stiintelor oculte, alaturi de magie, ghicit, aromantie. Magie Neagra,controversatele acte de spiritism si New Age.
Satanismul reprezinta, de asemenea, una din cele mai controversate culte religioase.
S-a demonstrat ca exista mai multe tipuri de Satanism:
Satanism modern;
Satanism rebel;
Satanism
S-a observat ca tineretul din aceste vremuri se indeparteaza tot mai mult de biserica, preferand in loc de viata si cedinta spirituala sa isi faca noi prieteni in cadrul unor
organizatii cu profil ateist, anti-christic sau Satanist, dorind sa renunta, totodata si la
credinta lor in Dumnezeu si in Evanghelie, profanand si batjocorind SFANTA SCRIPTURA, cunoscuta si sub numele de SFANTA BIBLIE.
Din fericire, sunt autori care au publicat carti cu privire la efectele satanismului si derivatii sai asupra tineretului. "Tineretul si Esoterismul", un best-seller despre satanism si impactul lui asupra tinerilor, este scrisa de un jurnalist în încercarea de a aduce o clarificare în acest domeniu. Lucrarea, care de patru luni este pe primul loc ca vânzare în librariile catolice italiene, este publicata de Surorile Pauline. Cartea se concentreaza asupra aspectelor care privesc în special pe tineri, adesea neîntelesi de adulti. Este zidul pe care scriitorul si jurnalistul Carlo Climati doreste sa îl darâme. Esoterismul în rândul tinerilor este un fenomel mondial, arata un articol din 28 august din publicatia londoneza The Times, în care este subliniata proliferarea siturilor satanice de pe Internet. În Marea Britanie doar, exista peste 1.000 de secte sau culte satanice sau miscari spiritiste, se mai spune în articol.
Alti doi autori care au colaborat scriind carti pe tema satanismului sunt Neil T.Anderson si Steve Russo care au publicat cartea “Pazeste-ti copiii! De Satanism! De New Age! De Ocultism” .
Prin aceasta carte, autorii incearca sa avertizeze parintii si bunicii, educatorii, profesorii, oamenii care, prin natura activitatii lor, vin regulat în contact cu copiii, pastorii, învatatorii de scoala duminicala, liderii de tineret cu privire la activitatile si teoremele
Caracteristici speciale ale cartii:
- abordare foarte practica a problemelor;- numeroase exemple reale, cu care cititorul se identifica usor
- statistici si sondaje de opinie concludente;
- enumerari edificatoare ale formelor contemporane prin care sunt amagiti copiii (tehnici concrete de predare si învatare, exemple de filme la moda, staruri de muzica rock, nume de jocuri de grup sau pe computer, desene animate etc.);
- prezentarea simbolurilor satanice folosite de copii si a simptomelor care denota existenta unei problem spirituale;
- prezentarea pasilor concreti pentru prevenirea problemelor;
- prezentarea pasilor concreti pentru eliberarea unui copil dintr-o legatura demonica.
Satanistii au simboluri specifice religiei lor cum ar fi:
- Pentagrama si Piramida
- Obeliscul
- Crucea intoarsa (rasturnata), numita si inver-cross
- Amulete folosite de satanisti
- Numarul fiarei-666
Pentagrama:
O pentagrama are cinci colturi care corespund celor patru membre ale corpului si capului.
Cele cinci simturi: auz, gust, simtire, vedere, atingere.
Sarutul celor 5 folosit in Wicca.
Sunt multe feluri de a purta o pentagrama. Fii atent ca trebuie sa o porti asa cum vrei tu sa reprezinte ideile tale.
Indreptata in sus, inseamna ca acel om este concentrat asupra mintii (pe partea spirituala).
Deschisa (adica nu este incercuita) inseamna ca cineva este deschis oricui, spus foarte simplu, dar esti fara protectie si deschis in acelasi timp conflictelor si altor activitati negative.
Coltul care este indreptat in jos, spre pamant, inseamna ca individul respectiv se gandeste aici si acum.
De aceea multi Satanisti o poarta, pentru ca Satanistii simt ca viata pamanteasca este cea mai importanta iar ceea ce vine dupa este o intrebare la care se va raspunde numai prin moarte.
Pentagrama, de obicei cu un cap de tap este folosita de Satanisti (mai mult LaVeyenii), dar si de veneratorii diavolului care au un stil de viata total diferit.
Chiar si bancnotele americane cuprind pe partile verso controversata piramida avand in varful ei “ochiul lui Osiris” , considerat a fi un simbol Masonic.
Privind cu atentie piramida putem realiza forma unei pentagrame, unul din semnele sataniste.
Acesta ar reprezenta o asemanare intre Masonerie si Satanism.
Piramida cu ochiul atot-vazator
Obeliscul:
“Toti paganii venereaza creatura, iar nu Creatorul” [Romani 1:25], prin urmare, fiecare grup de pagani venereaza Actul Sexual. Atat satanistii cat si Masonii iubesc in mod deosebit Obelisk-ul. Egiptenii au creat obeliscul fiind convinsi ca spiritul zeului Soare, Ra, salasluia acolo. [H. L. Hayward, "Symbolic Masonry: An Interpretation of the Three Degree", Washington, D. C., Masonic Service Association of the United Stated, 1923, p.207 ; "Two Pillars" Short Talk Bulletin, Sept., 1935, vol.13, no.9 ; Charles Clyde Hunt, "Some Thoughts On Masonic Symbolism", Macoy Publishing and Masonic Supply Company, 1930, p.101]. Satanistii si Masonii Invizibili vorbesc despre Obelisk ca fiind organul sexual masculin. Un autor Luciferian scrie ca "... organul sexual barbatesc este un stalp drept". [W. Wynn Wescott, "Numbers: Their Occult Power and Mystic Virtues", Theosophical Publishing Society, 1902, p.33]. Iata un autor mason admite ca obeliscul este simbolul actului sexual.[Haywood, citat mai sus, p.206-207 ; Rollin C. Blackmer, "The Lodge and the Craft: A Practical Explanetion of the Work of Freemasonry", St. Louise, The Standard Masonic Publishing Co., 1923, p.94].
In Biblie, obeliscul este folosit la venerarea lui Baal, dar Dumnezeu a omorat acei preoti si a doborat obeliscul [IV Regi 25-27]. Cand veti vedea un obelisc sa stiti ca era obiectul suprem in venerarea lui Baal, pentru care Dumnezeu a distrus pe Israel; de asemenea este si simbolul satanic pentru actul sexual.
Ochiul Atotvazator:
- originar din Egipt, din vremea lui Moise cand acesta a eliberat poporul Israelitean de sub robie. Atunci chiar Dumnezeu a pedepsit poporul inchinator la idoli. Ochiul Atotvazator reprezinta Omniscienta lui Horus, zeul Soare. ["Magic Symbols", by Frederick Goodman, p.103, Satanic symbols book]. Dupa cum se afirma intr-o carte masonica: "Aceste consideratii ne conduc la un titlu interesant "Ochiul Mintii" sau "Ochiul lui Horus"... si conducand la ideea de "Ochi Atotvazator". Ultima denumire inainte de "egiptean neofiti" a fost de "Iluminat", adica "adus la lumina". Religia Egiptului era "Religia Luminii".[Thomas Milton Stewart, "The Symbolism for the Gods of the Egypians and the Light They Throw on Freemasonry", London, England, Baskerville Press Ltd., 1927, p.5].
Acest autor Mason afirma ca Lumina la care masonii fac referire este Religia lui Horus, lucru condamnabil pentru ca in mitologia egipteana, Horus este Lucifer. [fost satanist, William schnoebelen, Masonry : Byond The Light, p.197].
Totusi, dovada ca Lucifer este zeul Masoneriei rezulta si din scrierile Fratiei Invizibile. A. Pike scrie in "Morals and Dogma" ca Lucifer este "purtatorul de lumina" [p.321, teaching of the 19th Degree] si ca este "Inger al Luminii"[p.567, teaching of the 26th Degree]. Masonul Manly P. Hall, spune ca odata ce masonul invata secretele breslei sale "va poseda puternicele energii ale lui Lucifer." ["The Lost Keys to Freemasonry", Macoy Publishing and Masonic Supply Co., 1976, p.48].
Francmasoneria foloseste Ochiul lui Horus intr-o piramida. Toti Satanistii indragesc piramida pentru ca reprezinta Treimea Pagana: Satan, Antihrist si Falsul Profet. Folosesc aceasta forma geometrica cu 3 laturi constant. In acest simbol, numit Euclid, vedem ca ochiul Atotvazator este pozitionat deasupra simbolului traditional Masonic (un compas si un echer si un G in mijloc). Acest lucru inseamna ca Ochiul Atotvazator controleaza Francmasoneria, ceea ce este adevarat.
Crucea intoarsa
Acest simbol reprezinta un atac la adresa religiilor lumii, in special crestism ,
Fiind reprezentat printr-o cruce intoarsa, asezandu-l cu capul in jos pe Iisus Christos. Crucea este asemanatoare cu crucifixul , reprezenat de satanisti tot in asezare inversa.
Cum s-a transformat Satan din Inger in Diavol
Fiul mai mare al lui Dumnezeu s-a numit Satanael. Satanael a cerut de la Dumnezeu un suflet pentru Adam, cerere ce i-a fost indeplinita, cu conditia ca urmasii lui sa fie stapaniti de amandoi. Invidios pe Adam si Eva, care traiau in fericire, sarpele o seduce pe Eva si are cu ea un fiu, pe Cain si o fiica geamana, Calomela. Cain descinde astfel din cel rau, iar Abel, nascut din Adam si Eva, este reprezentatul binelui. Cain il omoara pe Abel, iar Tatal, vazand aceasta fapta, retrage puterea creatoare a lui Satanael, il arunca in tartar, ii taie din num si finalul “el” , care arata originea sa dumnezeiasca si ramane doar stapan al lumii, numindu-se acum “Satan”.
Secte religioase Datorita societatii secularizate , multi oameni si mai ales tineri imbratiseaza secte si practici pagane din cele mai nastrusnice . De asemenea, sunt reactivate vechi erezii din epoca sinoadelor ecumenice, erezii de influenta demonica: manihei, docheti, catari, albigenzi, pavlicieni, si mai ales bogomili. Acestia din
urma, ca si urmasii lor, sectele mistico-religioase bolnavicioase de influenta slava, socoteau pe satan (Satanael)* creatorul omului si “stapanul” pamantului. Asadar, nu-I nimic nou sub soare .
Mentionam cateva:
1. “Biserica” satanismului. Biserica Satanei este titlul exact din legislatia religiilor din S.U.A., recunoscuta ca sa functioneze. Are sediul in San Francisco- ce a ajuns orasul “Sfantului Francisc” de Assisi!- iar conducatorul acesteia este “patriarhul” Anthony LaVey. Acesta si-a ales “12 apostoli” si 70 de ucenici “verificati” si nu vrea sa mai stie de “femei mironosite”. Dar sa-l inchipuim pe “capul bisericii” lui Satan stand pe “tronul “ patriarchal , imbracat inr-o hlamida cernita, ca oarecand bazileul din Constantinopol. Pe piept o stea mare de aur ( cu multe raze) ce atrage ochii privitorilor si produce emotii “sfinte” adeptilor. Mana dreapta a corifeului odihneste pe un sceptru impodobita cu pietre scumpe. Mana stanga cumpaneste “un craniu omenesc” in loc de globul lui Hristos”, asa cum se afla in icoana Sfintei Treimi.
Seful bisericii, ca toti eunucii, este ras pe cap, avand un adevarat cap satanic.
Mustati negre subtiri spanzura din buza de jos a patriarhului, contopindu-se cu ciocul triunghiular barbiei. Niste ochi galbui, sticlosi ca ai unui tigru batran, te privesc cu multa curiozitate, sfredelindu-te. Asa apare in carne si oase fondatorul satanismului din America.
Doctrina satanista este secreta. Totusi, LaVey a raspuns ca nu se considera purtatorul de cuvant al unei filozofii, ci al unei credinte, al carei scop este manifestarea aspectelor obscure ale firii umane. “In fiecare din noi salasluieste satana… Samanta satanica inchisqa in om este atotputernica, avand cea mai mare importanta.Omul trebuie sa fie mandru de ea, in loc sa se rusineze.Samanta satanica trebuie cultivata, fapt ce si-l propune biserica noastra” .
“Biserica” lui satan isi extinde tot mai mult aria de influenta “sprirituala”. Filalele ei si-au facut aparitia in mai toate orasele Americii: New York, Chicaho, Los Angeles, Detroit, in statele Kentucky, New Mexico, Mississippi etc.
Conform profetiei patriarhului , in anul 1990, aproape toti inchinatorii religiilor clasice vor disparea, aderand la Satanism. Noi, satanistii, reprezentam noua institutie spirituala a Americii. Este adevarat: America a devenit “Babilonul religiilor”.
Inainte de 1989, in Romania, siguranta statului era cu adevarat nationala. Era greu ca o secta (SECTÄ‚, secte, s.f. Comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepÅ£ii unei doctrine (filozofice sau politice). - Din fr. secte, lat. secta.
Sursă : DEX'98 (19246) - thiess) sa nu fie sesizata si urmarita…
Sub masca “libertatii” – o anarhie oficiala-, satanistii au patruns in cercuri largi de tineri debusolati. Unii au vadite interese iredentiste, maghiarii din Covasna si Harghita au sacrificat ,
cu o cruzime primitive asiatica, profesori, preoti ortodocsi, dar mai ales ofiteri de securitate, exact ceea ce i-a oprit sa-si manifeste pornirile canibalice.
In afara acestora, grupuri sataniste coordonate din afara tarii sau organizate din tineri psihomaladivi sau aventurieri s-au manifestat violent cu prilejul inceputului de sfarsit al Anului 2000, cu numaratoarea inversa 666 (1998). S-au semnalat adunari cu sacrificii de animale (pisici, caini), pasari(gaini negre, ciori, bufnite) si chiar umane, cea de la Constanta, 1996. Aici, pe malul Marii Negre, au fost condamnati cei doi criminali tineri satanisti la temnita pe viata (1998) .
Alte indeletniciri cultice sataniste : profanarea mormintelor; distrugerea crucilor, orgii in cimitire.
Centre de racolare si infestare a tinerilor din Romania se gasesc in Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca, Suceava si, mai ales, Constanta. Aici, in vechiul Tomis, este unul dintre centrele importante ale satanismului mondial pentru atragerea tinerilor din fostele tari de sub jugul bolsevic si alcelor din Asia.
2. “Biserica” Luciferica. Daca satan este un nume mai general “prea diavolesc”, cautatorii de senzatii religioase si de titluri atragatoare, au descoperit alte numiri mai planetare , mai aproape de inima celui cazut din cer…sau, mai pe scurt, Martorii lui Lucifer, crescande astfel actiunile ufolatrilor. Nu cugeta necuratul si vrasmasul luminii sa ajunga a fi “adorat” dup aceea cazuse cu ceata ingerilor sai si semanase mandria in prima pereche de oameni din Eden. Iata-l, dupa atatea civilizatii ale omenirii, dupa atatea milenii, invocat si pomenit, in cele mai deruroase situatii: accidente de tot felul soldate cu cu morti napraznice.
“Martorii” lui Lucifer, “Fratia” intunericului face serioasa concurenta martorilor lui iehova. Cei dintai lauda pe stapanul mortii, noul Hades, cei din al doilea pregatesc asaltul Armaghedonului.
Lideri si organizare. Secta Martorii lui Lucifer este relativ noua (1970-1975?) cu ramificatii in lumea francofona. Printre “alesii” lui Lucifer si initiatorii sectei-messa rosie cu jertfe negre- desfasurate in special in Cimitirul parizian Pere Lachaise, dupa un ritual bizar , in prezenta presei si a televiziunii , se incearca initierea “luciferica” si prozeletismul satanic European.
Ceremonial macabru: Adeptii noii secte, acoperiti la fatza si cu glugi negre pe cap, sar in mod ordonat gardul, se strang la ruinele unor vechi capele mortuare. Aici taie gatul unui pui de gaina- de preferinta penaj negru- si lasa sa curga sangele acestuia intr-un vas plin cu oseminte omenesti, sustrase dintr-un cavou parasit, si tarana luata de pe un alt mormant proaspat.
Adeptii-fanatici ai lumii necurate se reunesc noaptea, la lumina tortelor, in jurul unor morminte ale unor fosti practicanti ai ocultismului, printre care celebrul Allan Kardec , fondatorul si organizatorul spiritismului si initiatorul filozofiei neantului in Europa de vest.
Din aceasta secta au purces disidente cu nume tot mai stranii : noii luciferi, ,, fratii luciferi”, ,,verii”, ,,nepotii”, pruncii… ce au costumatii speciale.
Cand oamenii se gandesc la satanism , se gandesc la ceva groaznic , la ceva de negandit . Fie se gandesc la sacrificii umane , fie la diferite abuzuri , Satan, satanism , devin concepte ce trebuie respinse. In realitate , conceptul de satan inseamna cel care se impotriveste , cel care aduce obiectii. Daca ne-am gandi mai serios, ne-am da seama ca fiecare dintre noi se impotriveste la un moment dat, deci a gandi intr-un mod satanic, nu este dramatic, ci este natural. Tocmai aceasta naturalete urmareste LaVey sa o scoata in evidenta in Biblia Satanista. Prima carte vorbeste despre om, este interesant cum tocmai aceasta carte a fost numita The Book of Satan si vom vedea si de ce. Cartea poate fi impartita in cinci diviziuni, exprimate in cinci idei diferite, dar care se leaga in mod natural intre ele. De la bun inceput autorul face o precizare in ceea ce priveste natura umana(1). Aceasta nu este nicicum caracterizata prin renuntare, ascetism sau spirit de turma ,ci este caracterizata prin vointa , dorinta de cucerire ,nevoia de autoimplinire .
Cum se realizeaza acest lucru? Conform acestuia scepticismul, gandirea analitica,obiectivitatea pot impiedica omul de-a urma orbeste percepte care nu il caracterizeaza . Un astfel de exemplu ar fi gandirea critica asupra iconografiei existente in majoritatea religiilor monoteiste.Pentru ca am ajuns la monoteism , inseamna ca am ajuns la...religie(2) . Religia din cele mai vechi timpuri a insemnat existenta unui zeu sau a unor zei si a credinciosilor , legatura dintre om si zeu fiind stabilita prin ritual . In monoteism , ritualul este asociat adesea cu sacrificiul si credinta oarba . Toate acestea nu fac decat sa ucida vitalitatea , energia umana , cu alte cuvinte perverteste natura reala a omului . In acest caz singura sansa a individului de-a scapa de alienarea religioasa este data de gandirea analitica , lipsita de menajamente , care ii poate da acestuia raspunsul la intrebarea : cine a creat omul? Religia propune un anumit grad de absolutivism , totul este permanent , etern , asa sa fie oare ? Realitatea vietii ne dovedeste ca nu , lucrurile sunt in ele insele trecatoare , ramanand "eterne" doar in mintea noastra , in functie de gradul de apreciere pe care il avem fata de un lucru sau altul. Insa cati oameni realizeaza acest lucru , ca ei sunt proprii lor demiurgi? Tot realitate ne dovedeste ca nu multi .Astfel ca impresia ca exista lucruri eterne , care nu pot fi schimbate , care in timp devin tabu , ajunge sa creeze o adevarata sursa pentru prejudecati , intrerupand , dramatic, de multe ori evolutia fireasca a omului . Prejudecata(3) se asociaza cu lipsa unei gandiri libere si constructive . Firesc este ca omul sa realizeze responsabilitatea pe care o are in ceea ce priveste faptele sale , recunoscandu-si contributia pe care o are in conturarea lumii , dezvoltandu-si in cele din urma vigilenta atat de necesara evolutiei. Daca vorbim despre prejudecati , atunci vorbim despre valori supreme(4), cum ar fi binele suprem.
Exista un astfel de bine? Poate ca in antichitate , in plan filosofic ,s-ar fi pus o astfel de problema , dar in perioada actuala o astfel de utopie nu mai este valabila . Cine ar putea sa faca bine celui care a calcat peste el , mai mult , cine ar putea iubi o astfel de persoana? Daca ar fi sa judecam la rece , atunci s-ar ajunge la concluzi ca nu multi , probabil ca nimeni , daca oamenii ar fi lipsiti de prejudecati religioase . Daca acest lucru este natural si nimeni in realitate nu intoarce obrazul cand este lovit , umilit , atunci trebuie sa reevaluam conceptele de bine , iubire , mila .Eliberati fiind de prejudecatile religioase ,ramanem la concluzia psihologica , iubirea este un raspuns instictual la actiunile celorlalti fata de noi . Daca nu exista un bine suprem , o iubire atotputernica , daca s-a stabilit ca toate aceste sunt utopii , atunci cu siguranta nu exista nici eternitatea , ci doar viata de aici si acum (5). Tot ce tine de om este omenesc si , oricat ar fi de neplacut , este trecator . Ultima intrebare , care de altfel da si concluzia primei carti a Bibliei Sataniste , este: daca nimic nu este permanent , nimic nu este bun in sine , iar daca este bun , atunci el depinde de individul care face evaluarea situatiei , ce este atunci real? Putem concluziona la capatul acestei carti , ca adevarata eternitate a omului este propria lui vointa , fiind unicul zeu in care acesta trebuie sa creada! La final , talcul acestei carti este ca , Satan reprezinta natura umana. ."
The Nine Satanic Statements
Extrase din Biblia Satanica scrisa de Anton Szandor LaVey - 1969
1. Satana reprezinta indulgenta, in loc de abstinenta!
2. Satana reprezinta existenta vitala, in loc de promisiuni spirituale irealiste!
3. Satana reprezinta inteligenta pura, in loc de ipocrizia in care oamenii se complac!
4. Satana reprezinta bunatate pentru cei ce merita, in loc de dragoste irosita pe ingrati!
5. Satana reprezinta razbunare in loc de intoarcerea celuilalt obraz!
6. Satana reprezinta responsabilitate pentru responsabili in loc de ingrijorare pt vampiri psihici!
7. Satana reprezinta omul ca un animal printre animale; uneori mai bun, alteori mai rau decat cele ce merg pe patru picioare, si care datorita, a devenit cel mai vicios dintre ele.
8. Satana reprezinta toate asa-zisele pacate, pentru ca ele duc la multumirea fizica mentala sau emotionala!
9. Satana reprezinta cel mai bun prieten al Bisericii, pentru ca a tinut-o in afaceri in tot acest timp!
Ritualuri
Ce obiecte trebuie sa am ca sa fac un ritual?
Nu iti trebuie nimic special, nu trebuie sa cumperi tot felul de lucruri. Poate nu ai bani sau spatiu unde sa le depozitezi, cum ar fi sabii, vesmant negru, altare, etc..
Iata un ritual puternic care poti sa-l faci chiar in seara aceasta, tot ce-ti tebuie e doar o camera sau un loc linistit unde sa fi singur, o pentagrama sau o persoana care sa stea in fata ta, si o lumanare. Aprinde o lumanare si aseaz-o in fata ta. Stai drept, respira adanc si relaxeaza-te. Elibereaza-ti mintea si nu te gandi la nimic. Cand te uiti la lumanare, spune in mintea ta sau cu voce tare: “Sunt pregatit, o, stapan
intunecat. Simt puterea ta in mine si vreau sa te cinstesc cu viata mea. Sunt unul de-al tau. Hail Satan!” Deschide-ti mintea. O sa treaca ceva timp.
Cocentreaza-te asupra imagini lui Satana si asupra cuvantului “putere” si asculta ce vine din tine. O sa primesti raspunsuri ceea ce nimeni altcineva nu o sa poata sa ti le dea. Acesta este un exemplu de a lasa pe Satana sa intre in viata ta. El o sa-ti spuna ce trebuie sa faci ca sa fi fericit, puternic si hotarat. El o sa-ti dea puterea, curajul si hotararea ca sa faci ceea ce iti doresti.
Iata aici si o invocatie pentru Satana:
AVE SATANA!
Hail, Satan,
Lord of Darkness,
King of Hell,
Ruler of the Earth,
God of this World!
God Who invites us to become as gods!
Muse of our civilization,
Dread Enemy of its tyrant god!
Satan, mighty Liberator,
Bearer of true Light!
God of our flesh,
God of our minds,
God of our innermost Will!
O mighty Lord Satan,
Teach us to become strong and wise!
Teach us to vanquish the enemies
of our freedom and well-being!
REGE SATANA!
Cele Noua Pacate Satanice
The Nine Satanic Sins
1. Prostia - Se afla in topul listei pacatelor. Pacat ca prostia nu-i dureroasa. Ignoranta e un lucru, dar societatea noastra e din ce in ce mai plina de prosti. Posturile de televiziune promoveaza o prostie evoulata... Satanistii trebuie sa invete sa vada dincolo de aceste trucuri si nu ne permitem sa fim prosti.
2. Pretentiozitatea - Poate sa fie destul de inervanta si este cam pe picior egal cu prostia... Pretentiozitatea macar e un lucru care tine banii in circulatie pe piata...
3. Solipsismul - Poate fi foarte periculos pentru satanisti. Planuindu-ti reactiile, raspunsurile si sensibilitatea care te transforma intr-un om care pare sa fie lipsit sau atent intr-o conversatie. Nu te astepta la celelalte persoane sa te respecte asa cum o faci tu. Satanistii trebuie sa aplice regula: "Fa-le celoralti ce iti fac si ei tie". Acest lucru functioneaza pentru cei mai multi dintre noi, dar trebuie sa fii vigilent, altfel vei cadea intr-o iluzie ca toti ceilalti sunt ca tine. Ar fi ideal o natiune de filozofi, dar din pacate (sau poate din fericire) suntem foarte departe de asta...
4. Auto-amagire - Se afla si in cele 9 Declaratii Satanice, dar trebuie mentionata si aici. Inca un pacat cardinal.
5. Prea multa conformitate - Asta e clar un punct de vedere satanic. Nu-i nimic cu faptul de a fi de acord cu toate dorintele unei persoane daca iti aduce si tie un beneficiu. Dar numai prostii urmeaza calea cea mai batatorita si urmeaza "cireada". Ideea e sa gasesti un om destept, decat sa fi robul atatora...
6. Lipsa de perspectiva - Inca o data, si asta poate duce la multa durere pentru un satanist. Trebuie sa nu uiti niciodata ce si cine esti si ce amenintare poti sa fi prin existenta ta. Noi cream istoria chiar acum, in fiecare zi. Nu fi dominat de turmele de oameni - aduti aminte ca tu lucrezi la un alt nivel de restul lumii.
7. Uitarea trecutului - Aceasta e una din cheile care spala mintile oamenilor, transformandu-i in ceva care sa acepte un lucru nou si diferit, cand in realitate e ceva care cu greu e acceptat, dar este prezentat intr-un alt ambalaj... Ne asteptam sa laudam geniul creatorului si sa uitam originalul.
8. Mandria - regula Satanismului e: daca merge pentru tine, e ok. Cand nu ti se mai potriveste si cand singura cale de a scapa dintr-o situatie e sa zici: imi pare rau, am facut o greseala, atunci fa-o!
9. Lipsa de frumusete - Este rolul psihic care pune factorii in balant. Este clar ca un ochi frumos poate obtine mai multe... Este o arma esentiala in Satanism.
Satanism si Crestinism
Avand in vedere ca marea majoritate a oamenilor percep Satanismul drept ceva hidos, care se refera doar la moarte si sacrificii, cred ca cel mai bun exemplu pentru a-i face sa inteleaga ca nu este asa ar fi efectuarea unei analize schematice bazata pe asemanari si deosebiri intre aceste doua religii.
Pentru inceput voi incepe cu asemanarile care sa fiu sincer sunt foarte putine si anume:
- Ambele religii slavesc o anumita divinitate, respectiv Satanismul pe Satana si Crestinismul pe Dumnezeu;
- Ambele religii afirma ca daca ai credinta in zeitatea respectiva vei fii fericit si vei gasi implinirea;
- Ambele religii ponegresc divinitatea slavita de religia opusa;
- Ambele religii au presupus sacrificari, da ai citit bine. In acest sens un exemplu graitor ar fi faptul ca Dumnezeu le cerea oamenilor sa sacrifice animale in cinstea lui (daca nu ma crezi citeste Biblia, in special Vechiul Testament).
- Ambele religii sunt la randul lor combatute de alte religii, cum ar fi in cazul Crestinismului de Islamism, etc., iar in ceea ce priveste Satanismul aceasta religie este stigmatizata de toate;
Acum este randul deosebirilor despre care pot sa spun ca sunt intr-un numar enorm:
- Adeptii Crestinismului au ajuns sa spuna ca sunt Crestini doar cu gura nu si cu sufletul (n.a. Satanism Tradtional - pentru Satanismul Modern sufletul e un termen crestin fara valoare), un exemplu in acest sens fiind faptul ca marea majoritatea Crestinilor nici nu mai calca prin biserici;
- Crestinismul este o religie la care nu aderi de buna voie, ci silit, graitor fiind faptul ca dupa nastere copilul este botezat si preia aceasta religie, pe cand la Satanism aderi de buna voie si nesilit;
- Crestinismul a ajuns in vremurile noastre o uriasa corporatie, principala sa menire fiind aceea de a produce bani, un exemplu clar fiind banii care sunt ceruti de preoti si Biserica pentru numeroasele slujbe, faptul ca dupa anul nou iti vine preotul in casa si iti da cu agheazma, normal fiind sa-i dai bani, pe cand in cazul Satanismului eu nu am auzit inca de vreo obligatie sa dai bani;
- Crestinismul este si o masina mediatica si care se auto propaga un exemplu in acest sens fiind faptul ca toti in scoala am facut religie ca materie obligatorie
- Insisi preotii despre care se spune ca sunt slujitorii lui Dumnezeu pe pamant injura si comit adulter, furturi si cate si mai cate injosindu-si astfel credinta, pe cand de un Satanist care sa isi injoseasca credinta facand fapte contrare acestei religii eu personal nu prea am auzit;
- Daca te duci in Biserica sa asculti o slujba observi imediat ca sunt mult mai multi oameni batrani prezenti decat tineri, pe cand printre adeptii Satanismului se gasesc un numar covarsitor de tineri si dupa cum stim tinerii reprezinta viitorul;
- In mare parte sarbatorile Crestine au ajuns in ochii lumii mai mult zile in care se fac si se dau cadouri decat zile in care trebuie preaslavit Dumnezeu, eu personal cand ma gandesc la Craciun imi vin in minte doar cadourile, dar cand ma gandesc la Sabat (n.a. sarbatoare pagana) nu imi vine in minte decat Satana;
- Se spune ca, Crestinismul propovaduieste pacea, atunci cruciadele sau asa numitele "razboaie sfinte" tot pacea au propovaduit-o? Pe cand despre un razboi Satanist inca nu am auzit si slabe sanse sa aud;
- Despre miracolele infaptuite prin puterea lui Dumnezeu se face o propaganda imensa desi eu personal nu am vazut inca nici unul, dar despre blestemele si miracolele Satanei nu se face absolut nici o propaganda, ci se spune ca ar fi semne rele;
- Pana acum nu am vazut nici un om despre care se spune ca ar fi posedat de Dumnezeu, dar despre persoane posedate de Diavol am auzit, si chestia asta ma face sa ma gandesc daca Dumnezeu exista;
- Crestinismul respinge stiinta, un exemplu fiind faptul ca se spune ca Dumenzeu a creat pamantul si oamenii dar nu exista nici o dovada in acest sens, pe cand Satanismul incurajeaza stiinta, graitor fiind faptul ca in Cartea lui Lucifer scrie ca vor fi fericiti cei ce au gasit intelepciunea si cunoasterea;
- Se spune ca adeptii Satanismului sunt toti rock-eri jegosi si betivi, dar daca te uiti in jurul tau vezi ca, barurile si in special carciumile sunt pline de persoane in stare avansata de ebrietate dar care se dau buni crestini;
- Una din marile prostii ale Crestinismului este scrisa chiar in Biblia Crestina, fiind rostita de insusi Iisus si anume: "daca cineva iti da o palma, intoarce si celalalt obraz". Cel putin asta reprezinta o injosire si parca din ceea ce am retinut eu citind Biblia in ochii lui Dumnezeu toti sunt egali si atunci de ce chestia asta cu intorsul celuilalt obraz? Pe cand daca analizam un pic doctrina Satanista se remarca usor faptul ca se spune ca "daca esti atacat distruge-ti inamicul".
Deosebiri sunt o multime, eu le-am spus doar pe cele de suprafata, in cele interioare nu am intrat, asa ca astetpt cu nerabdare de la voi altele...
In incheiere, vreau sa va sfatuiesc sa alegeti voi in ce vreti sa credeti: In Dumnezeu, in Satan sau sa fiti atei.
PLANETA: PAMANT
Enoch a fost un profet al Vechiului Testament care si-a scris experientele vizionare dand nastere astfel "Cartii lui Enoch" care se banuieste a fi o scriere mai veche decat "Geneza".
Enoch la Qumram
Cartea lui Enoch cuprinde 5 carti separate
care au fost toate alaturate pentru a forma un singur document: Cartea
Observatorilor (1-36), Similitudinile (Parabolele) lui Enoch (37-71),
Cartea Astronomica (72-82), Cartea Visurilor (83-90) si Epistola lui
Enoch (91-107) care include Apocalipsa Saptamanilor (93: 1-10; 91:
11-17). Fragmente aramaice din toate sectiunile Cartii lui Enoch, cu
exceptia Similitudinilor si discursului final (108), au fost gasite la
Qumram. Au fost gasite patru copii ale Cartii Astronomice (4Q208-211).
Sapte manuscrise contin fragmente din alte sectiuni ale Cartii lui
Enoch. 4QEna si 4QEnb (4Q201, 202) contin fragmente numai din Cartea
Observatorilor. 4QEnd si 4QEne (4Q205, 206) combina fragmente din Cartea
Observatorilor, Cartea Visurilor si sfarsitul Epistolei si Cartea lui
Noah (104-107), 4QEnf (4Q207) contine fragmente din Cartea Visurilor,
si 4QEng (4Q212) contine fragmente din Epistola. J. T. Milik a
mentionat ca Cartea Gigantilor preia locul Similitudinilor in
literatura Qumram. Doua copii fragmentare ale Cartii Gigantilor au fost
gasite in pestera 1 (1Q23-24), una in pestera 2 (2Q26) si patru in
pestera 4 (4Q203, 530-33). Milik a argumentat ca aceste patru carti
Enohice care creau un singur Enoch pentru comunitatea Qumram,
constituia un pentateuc Enohic care era complementar cu pentateucul lui
Moise. Totusi, J.J. Collins argumenteaza ca nu exista nici o evidenta
textuala ca grupul de texte Enoch a fost creat ca un pentateuc sau
corelat cu TORAH-ul lui Moise. El foloseste Cartea Astronomica drept
evidenta deoarece aceasta carte a fost copiata pe un papirus separat si
se pare ca a circulat independent de celelalte texte Enohice. Collins
sugereaza ca ordinea cartilor in colectie reflecta derularea presupusei
cariere a lui Enoch.
Textele
Corpul de texte Enoch cel mai timpuri
gasit la Qumram este cartea Astronomica, care dateaza din secolul III
BC si contine intuitii si relevatii pe care Enoch le transmite fiului
sau de la ingerul Uriel. Majoritatea cartii contine informatii despre
sistemele calendaristice solar si lunar si pozitia astronomica a
corpurilor ceresti. Cartea il prezinta pe Uriel, al carui nume inseamna
“lumina lui Dumnezeu” sau “flacara lui Dumnezeu” ca propovaduitorul
adevaratului calendar. El este de asemenea conducatorul ingerilor care
controleaza corpurile ceresti in relatie cu calendarul. 1 En 82: 1
mentioneaza ca toate stelele au un inger care le ghideaza si apoi
continua cu descrierile rolului fiecarui inger referitor la stele si
anotimpuri. In final, Uriel ii permite lui Enoch sa citeasca “cartea
tabletelor divine”, care contine “toate faptele umanitatii si toti
copii de pe pamant a tuturor generatiilor din lume” (1 En 81: 1-3).
Acest vers indica faptul ca cursul existentei umanitatii a fost
pre-determinat si inregistrat, astfel aratand o atitudine puternica de
determinare. Capitolul este distinctiv fata de restul cartii datorita
lipsei interesului fata de cosmologie si modului in care este prezentat
ca o apocalipsa timpurie. Mai multi invatati au presupus ca acest
capitol a fost scris mai tarziu si a fost incorporat cartii dupa ce a
fost compusa Cartea Visurilor. Martinez subliniaza ca copii a acestor
capitole nu au fost gasite la Qumram, admitand ca aceasta poate avea o
explicatie prin accidentele de transmitere si prin conditiile proaste
in care sunt cunoscute acum fragmentele, dar tot Martinez sugereaza ca
aceasta sustine posibilitatea ca lucrarea initiala nu continea acest
capitol si ca acesta a fost introdus mai tarziu.
Cartea Observatorilor este a doua carte ca
vechime si grupul Enoch si este cea mai veche apocalipsa cunoscuta
daca consideram capitolul 81 din cartea Astronomica ca fiind o insertie
mai tarzie. Cele mai vechi texte de la Qumram dateaza de la inceputul
si jumatatea secolului II BC. Textul pare a fi o culegere de povestiri
si traditii scrise de diferite persoane. 4QEna si 4QEnb se pare ca
contine numai aceasta scriere care dovedeste ca textul se poate sa fi
circulat independent de celelalte sectiuni ale Cartii lui Enoch.
Capitolele 1-5 au rolul de introducere la restul cartii, incepand cu
diferenta dintre “cel ales si cel drept” si intre “cel slab si cel
necuviincios”, si continua cu paradigma escatologica care se ocupa de
judecata finala a celor drepti si a celor slabi. Enoch are rolul unui
profet care prezice venirea si judecata lui Dumnezeu. Mentiunea este
facuta pentru Observatori, care se spune ca “tremura” la relevatiile
lui Dumnezeu (1 En 1:5). Capitolele 2-5 prezinta judecata in moduri
diferite, ca in literatura inteleapta. Referinta este facuta atat la
cei care au ales sa urmeze legea cat si la cei care de buna voie au
ales calea pacatului si a raului, si ca rezultat, Enoch a aruncat un
blestem asupra celor slabi, si a prezis o stare de bine pentru “cei
alesi” daca vor avea in continuare o viata fara de pacat.
Cea de-a doua sectiune majora este compusa
din capitolele 6-16 si prezinta povestea coborarii si pacatului
ingerilor (6-11) si intermedierea lui Enoch a petitiei Observatorilor
catre Dumnezeu (12-16). Exista doua povesti de baza despre coborarea
ingerilor: prima este focalizata in jurul lu Shemihazah in timp ce a
doua il are in centru pe Asa’el (numele Asa’el in loc de Azaz’el
provine de la fragmentele aramaice timpurii gasite la Qumram –
4QEnochb).
Povestea lui Shemihazah include mai multe
elemente majore. Observatorii privesc din ceruri si isi doresc sa poata
rade ca oamenii (6: 1-8). Ei fac un juramant sa isi indeplineasca
dorintele si coboara, se insoara, si defileaza cu femeile (7:1). In
timp ce sunt pe pamant, ei le invata pe femei despre farmece, vraji,
taierea radacinilor si despre plante (7:1), si depre diverse arte
incluzand astrologia (8:3). Femeile au dat nastere la gigantic care au
consumat rezervele de mancare ale oamenilor, si au trecut la canibalism
(7: 2-5). Supravietuitorii umani suprimati au facut o petitie catre
ceruri pentru a ii ajuta impotriva gigantilor, si plansul lor este
auzit de ingerii care nu au coborat (8:4; cf 7:6). Acesti ingeri au
prezentat situatia lui Dumnezeu (9: 1-5; 7-11) care, in consecinta, a
ordonat ca gigantii sa fie eliminati (10: 9-10) si Observatorii sa fie
inchisi sub dealuri pana in ziua judecatii (10: 11-12) cand vor fi
inchisi in abisul de foc (10:13). Povestea in care apara Asa’el difera
in mai multe moduri. Asa’el educa omenirea in legatura cu secretele
divine care conduc omenirea in pacat. Aceste invataturi includ
construirea de arme de lupta si prepararea de cosmetice, care le permit
femeilor sa ii seduca pe ingeri (8: 1-2). Ingerii il acuza pe Asa’el
in fata Domnului de crima dezvaluirii secretelor divine pe care
omenirea nu trebuia sa le afle (9:6). Raphael a fost insarcinat sa il
pedepseasca pe Asa’el prin a il lega de maini si de picioare si
aruncandu-l in intuneric printre pietrele ascutite si dure, unde acesta
ramane pana in ziua judecatii cand este auncat in foc (10: 4-5).
Povestea spune ca mai departe “intreaga lume a fost corupta de
invataturile lui Asa’el si de actiunile sale; si a aruncat asupra sa
tot pacatul” (10:8). Din cauza invataturilor lui Asa’el Dumnezeu a
trimis Potopul pentru a distruge raul din lume (10:13) incluzand chiar
si sufletele gigantilor (10:15), astfel incat tot raul sa fie sters de
pe fata pamantului.
Motivul ajungerii pacatului in lume este
diferit in fiecare din aceste povestiri. In povestea lui Shemihazah,
pacatul intra in lume prin casatoria dintre ingeri si oameni si prin
procrearea gigantilor, in timp ce in povestea lui Asa’el, pacatul
ajunge pe pamant prin dezvaluirea secretelor divine. Povestea lui
Asa’el implica faptul ca inainte de transgresiunea angelica lumea era
fara de pacat.
Aceste doua povesti pot fi comparate cu
povestea Genezei despre fiii lui Dumnezeu si fiicele oamenilor (Gen 6:
1-4), dar amandoua au elaborat de la textul de baza. De exemplu, in
timp ce Geneza prezinta combinarea ingerilor cu femeile si copii care
au aparut din unirea lor intr-un mod neutru, ambele povestiri 1 Enoch
prezinta inter-actiunea dintre ingeri si oameni ca radacina a raului si
a violentei. Pasaje ulterioare din Geneza 6 explica ca inima umana
este inclinata catre rau, si ca Dumnezeu a trimis Potopul ca sa
distruga raul din lume fara a face legatura dintre pacatele umanitatii
si transgresiunea Observatorilor, in timp ce pasajele lui Enoch explica
ca raul a aparut in lume prin intermediul ingerilor.
Este semnificativ ca ambelor traditii
distincte din Enoch le este permis sa aiba un grad de tensiune intre
ele, si aceste eleborari ale Genezei 6 au fost interpretate ca alegorii
ale evenimentelor istorice. De exemplu, George Nickelsburg
argumenteaza ca materialul Shemihazah este o imagine a razboaielor lui
Diadochi, printul elen care l-a urmat pe Alexandru cel Mare si care se
credea divin. O varianta alternativa a lui D.W. Suter pune accent pe
pacatul sexual al lui materialului Shemihazah in realtie cu preotii
evrei. Povestirea lui Asa’el poate fi de asemenea interpretat ca o
reflectie a impactului elen asupra Israelului.
Dupa povestirile caderii Observatorilor
(cap. 6-11), Enoch este reintrodus in capitolul 12. aici, el are rolul
de intermediar intre Dumnezeu si ingerii cazuti, si efectueaza partial
sarcina lui Raphael (pedepsirea lui Asa’el din 10: 4-6) si Michael
(pedepsirea lui Shemihazah si a colegilor sai din 10: 11-13). Enoch
mediaza pentru Observatori si ii atentioneaza (13: 4,6-10; 14: 1,3-7;
15:2; 16: 2-4) – un element care demonstreaza inversarea rolului dintre
Observatori si Enoch. Era rolul ingerilor sa medieze pentru umanitate
(15:2), dar in schimb ei au condus omenirea in corupere (15:2-16:4). In
schimb, Enoch, care ar fi trebuit sa primeasca beneficiile asistentei
angelice, a actionat ca mediator pentru Observatori.
Enoch explica de asemenea de ce au fost
pedepsiti Observatorii. El mentioneaza ca ingerii au fost contaminati
prin contactul lor cu oamenii deoarece ei erau spirite pure (15: 6-7)
care nu aveau nevoie de procreare din moment ce nu mureau.
Progeniturile acestei uniuni, uriasii, au fost, totusi, ucisi,
spiritele lor ramanand pe pamant pentru a ataca omenirea si pentru a
produce rau (15:11). In acest mod, Dumnezeu a putut sa elimine
majoritatea raului produs de ingeri, dar nu in totalitate, din moment
ce raul mai poate inca fi intalnit in lume
SECRETELE VATICANULUI
EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE
A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cartile lui Matei, Luca, Marcu si loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.
Un lucru trebuie subliniat : apocrifele si vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuratii, sau care exista înca, sunt unanime în a re-eunoaste ca Isus a trait pe timpul lui Pilat din Pont si a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorica putând sa acrediteze autenticitatea existentei lui Isus. Ea ar fi dovedita, se spune, prin Actele lui pilat, o suita de rapoarte adresate Imparatului Tiberiu de Pontiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste Acte ar figura o relatare despre viata si moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa si chiar învierea. Aceste Acte, daca au existat, au fost reinventate de catre Crestini, si oricum, nu a ramas nici cea mai mica urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelasi scop fraudulos, dar Biserica n-a pastrat nici unul.)
NICI UN FEL DE DOCUMENTE AUTENTICE
Nu prea se cade de acord în privinta textului, a relatarii faptelor si chiar fata de persoana lui Isus.
Unele evanghelii dau lui Crist o figura, o doctrina sl o stare de spirit diametral opuse relatarilor lui Matei, Luca, Marcu si loan.
Relatarile lui Matei si Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu si loan si uneori in contradictie flagranta cu propriile lor expozeuri.
Aceste reticente, aceste nebulozitati arata ca timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaosilor si rezervata numai oamenilor Bisericii
Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului.
Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viata mistica a lui Isus" :
„Noi (Noi: actualii initiati ai Marii Fraternitati Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV si din care faceau parte Esenienii si isus...) stim ca Parintii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru ca, în conciliile Bisericii crestine primitive sî în dîscutiile care s-au desfasurat între cele mai înalte autoritati ale Bisericii primitive, au facut aluzie la unele parti din manuscrise si documente oficiale tratând despre crucificare sî alte evenimente din viata lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.
Una din principalele griji ale Parintilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-si procura toate manusicrisele si lucrarile ce se aflau în pretioasele colectii în tari din Orient, care puteau contine informatii diferite de cele retinute de ei".
loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carti, dar este recunoscut si admis ca aceasta pseudo-evanghelie a fost compusa tardiv de teologi abili.
Sigur nu este facuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat.
0 SUTA DE EVANGHELII
Dintre cincizeci pana la o suta de evanghelii care au aparut în sec. II si III al erei noastre, comunitatile crestine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu si loan si le-au considerat ca egal de sfinte si veridîce, în ciuda lacunelor sî a contradictiilor lor..
Evangheliile, fiind carti „inspirate" de Sfântul Duh', nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate.
In zilele noastre, aceasta consideratie s-a redus mult si teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate si chiar corectate „în sensul bun".
„Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morti si nu credinciosilor in viata"
„Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se afla nerozii, contradictii, fapte în opozitie, ireductibile...*'
Pentru a acorda relatarile, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, daca nu a machiat, Scripturile.
Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia dupa cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu si loan, Matei spune ca Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David sl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, pâna la 16)
Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., pâna la Abraham, Sem, Noe, Enoch si Adam. (Cap. III 23-24 pâna la 38)
Este curios de notat ca în ciuda divergentelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu si loan sunt zise sinoptice, adica asemanatoare!
SFÂNTUL AUGUSTIN DA GARANTIA
Se citeste în Fericitul Augustin : „Nu este permis de a zice nici chiar de a gândi ca vreuna din evanghelii a putut minti".
De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie sa crezi ca ele se împaca. chiar dacâ nu stim cum!
Ioan, caruia trebuie sa-i fie suspectata relatarea, este in contradictie formala cu Matei, Luca si Marcu, privind cronologia saptamânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Pastele la aceeasi data.
Isus, dupa loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbata, în ajunul Pastilor.
Divergentele sunt si mai mari în ceea ce priveste învierea sau, mai exact, aparitia lui Isus.
- Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei.
- Eroare. spun Luca si Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo !
Nu exista deci nici o marturie veridica asupra autenticitatii evangheliilor.
De altfel, Biserica, cu prudenta, le „atribuie" si le prezinta ca scrise dupa Matei, Luca, etc.
In secolul II si III, dupa I. C. eruditii si doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria sl arzatorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli sl ca ele erau atât dovezi directe cât si inspiratie divina.
INDOIELNICA EVANGHELIE A LUI IOAN
Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toti sflntil, cle mal demn si mai stimat.
Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el prefera supliciul decât rusinea renegarii si a murit ars de viu pe un rug, .fara sa se plânga, fara sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinta.
Ca si bonzii care se sinucid prin foc!
Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignatiu Theodorus (primul sfânt Ignatiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru)
Ori, Polycarp vorbeste de bine despre primele trei evanghelii, dar nu sl despre cea a lui loan!
Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II !
El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !
Pe scurt, se Intâmpla ca, dupa mai multe secole, evanghelia cea mai apreciata, cea mal „Initiatica", spun beotlenii" scrisa de „vulturul loan care dormea în bratele lui Isus sl la stârsit la Ghetsemani, intre Petru si lacob". se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul
II sau III, pentru a suplini lipsa de tinuta teologica a primelor trei scrise !
Este o evanghelie ,,nu de fapte", se spune, ci „de idei".
CIUDATUL DOMN CIRINT
Pentru a te descurca în aceasta încâlceala, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt si în Asia Mica, adica în punga orientala a bazinului mediteranean.
Gnosticismul — ca de altfel si în zilele noastre spiritistii, teosofii si cei ce cred în revelatii divine — era la baza tuturor religiilor si tuturor sectelor.
Cirint era seful unei secte iesite din crestinism, dar el nu recunostea originea divina a lui Crist.
Noi împrumutam din Marele Dictionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra starii de spirit a oamenilor din primul secol:
„Cirint admitea existenta a doua principii opuse si nu binele si raul, ci un principiu esential activ, existând prin el însusi : Dumnezeu ; si un principiu pasiv, neexistând prin el însusi si imperfect : Materia.
Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul apartinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite si de Theodor forte si îngeri, dar purta în el ceva din Fiinta divina...
El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenta lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lânga oameni) creatorul legislatiei mozaice...
Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului si l-a parasit în ziua crucificarii.
Ciririt, evreu prin nastere, credea în legea mozaica, obligatorie si în viitoarea dominatie a poporului iudeu asupra lumii... Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor."
Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publica o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirata de eoni.
Despre acest subiect, unii exegeti cred ca Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint.
PAPII SI CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA
Asa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditatii imateriale", Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea si Inocent al III-lea, ca e bine sa editeze pentru folosul preotilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri si rugaciuni zilnice.
Acesta este Breviarul.
Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioara interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare" !
Nu îti vine sa crezi în acest pios scrupul, când stim ca conciliile, papii si suveranii crestini, au traficat cu nerusinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditata de Biserica crestina din Roma !
Cele mai radicale modificari, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea si au fost motivate prin întelegerea dintre Papa Damase 1 si împaratul Constantin.
Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii si mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate si tinute secrete (apokruphos== apocrife).
In afara de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adaugiri, sustrageri si modificri de care se mira sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latina.
El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latina Evanghelia Evreilor si de care i se împunea sâ nu tina seama!
Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune ca la sfârsitul sec. V. papa Anastase II ordona sa se examineze, sa se critice, cenzureze si amendeze din rsou sfintele Scripturi.
Charlemagne, cu putin înaintea mortii sale, facu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii sai au început-o, pentru a face pe placul împaratului.
La acea epoca, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi si un document, relativ la o donatie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.
GUTENBERG SI EVANGHELIILE
Mai mult, mii de corecturi au fost facute si papa ameninta cu teribile anateme pe oricine va îndrazni în viitor sa se atînga de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje !
Papa Clement al VIII-Iea (1592--1605), la putini ani, facu noi rectificari care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat !
Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradictie cu sfîntele carti, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele !
Trebuia ca între Dumnezeu si om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia sa se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis.
Christos a spus totusi : „Dumnezeu este pretutindeni" (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinta sa !
Numai Biserica dicta vointa lui Dumnezeu !
' Acest cuvânt, vointa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorintele lui Dumnezeu, care actioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.
ADEVARATA RUGACIUNE A CRESTINILOR
Deci Evanghelia este sursa de erori sî contradictii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoti si credinciosi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugaciunea.
Fiecare joaca jocul, stiind bine la ce sa se astepte
— Faceti-va rugaciunea dimineata si seara, recomanda bunul preot!
Si credinciosul, îsi face efectiv ruga ... dar nu o spune pe cea buna !
A face vine din latina, facere, care înseamna : a fasona, fabrica, construi, combina.
Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Caci, se pot controla usor, crestinii, preotii, atât în intimitatea camerei lor, cât si în public, în biserica, inventa, fabrica o rugaciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern !
„Pomana este ruga prin excelenta : ea atinge mereu un scop" zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai !
„Ce ruga este mai placuta decât a sterge lacrimile celui sarman", zice Bossuet... care, cu siguranta, nu se gândea la pacatoasa care stergea picioareîe lui Isus.
Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indica crestinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu !
(9) „Va veti ruga deci în aceasta maniera : Tatal Nostru carele esti în ceruri, fie binecuvântat numele tau.
(10) Vie împarâtia ta, faca-se voia ta precum în cer asa si pe pamânt .
(11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua.
(12) Si iarta greselele noastre, precum iertam si noi celor gresiti.
(13) Si nu ne duce pe noi în ispita, si ne izbaveste de cel rau. Amin î"
ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS
Aceasta rugaciune este magnifica si demna de cea mai înalta stima, cel putin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva.
Vai! Crestinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importanta din text : Si iarta-ne noua greselile, precum si noi iertam celor gresiti noua.
lata cum arata o dorinta magnifica de dezinteresare, de mila, de vointa de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau.
Caci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :
,,Mai degraba va trece camila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul'.
Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este putina ipocrizie pacatoasa a pseudo-crestinilor, burghezi egoisti si capabili, care deliberat, omit din rugaciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor !
0 foarte mica fraza, în adevar, dar a carei respectare, rnodificând comportamentul societatii umane, ar schimba dintr-o data fata lumii!
Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugaciunea zisa în biserici este amputata : exist incontestabil o întelegere între preoti si credinciosi pentru a „uita" aceasta poveste a datoriilor !
In acelasi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricarui Drept, oricarui Credincios, odata la cincizeci da ani, sa elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pamânturile înstrainate.
Ironie a hazardului sau o premonitie ?
în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevazând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchizitia, simonia, rasismul etc. notifica expres :
(20) Veti recunoaste deci pomii prin fructele lor.
(21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toti în împaratia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineste vointa tatalui meu care este în ceruri.
In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, exista putini crestini, putini oameni din toate zarile, dîn toate credintele, dacâ am crede Evanghelia.
BIBLIA A FOST FALSIFICATA
Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai
si Legea a fost scrisa de Dumnezeu însusi. (Exod, cap. XXXII) :
(15) Moise se întoarse deci de pe munte, tinând în mâna cele doua table drept marturie, scrise pe ambele partl.
(16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; dupa cum scrierea ce era gravata pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu.
Ar parea de neconceput ca credinciosii sa îndrazneasca sa conteste si sa falsifice ceea ce exista mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu,
Si totusi...
CELE 15 PORUNCI
Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonica zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Sta scris :
(1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel :
*) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israelitilor, poporul sfânt. dar si al altor popoare.
Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veti asculta vocea mea si veti fi cu mine, vetl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi pastra ca pe propriul meu bun, caci întregul pamânt este al meu"!
Mai departe ; „Veti fi imperiul meu si un împeriu consacrat prin sacerdotiu : veti fi natiunea sfânta".
Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21;
(4) Nu veti face idol din nici o figura ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pamânt.
(5) Nu îi veti adora si nu le veti da suverunul cult. Caci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic - si gelos, care razbuna nedreptatea parintilor asupra copiilor pâna la a treia si a patra generatie în toti cei care ma urasc.
(6) Si care da (sic) îndurare pentru mii de generatii celor care ma iubesc si pazesc preceptele mele.
îata ceea ce este clar, precis si autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri si sfinti, Isus, Maria, Gabriel etc. Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pamânt.
Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu si tot la fel sunt statuile Sfintei Familii si ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, sustinuta prin desene si fotografii, presa ilustrata, fîe ea editata de Iudei sau de Catolici.
Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confratii lor de la televiziune.
De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :
1. Nu veti avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)
2. Nu veti face chip cioplit (ver. 4)
3. Nu veti adora chipurile (ver. 5)
.4. Nu veti lua în desert numele Domnului (ver. 7) '
5. Veti sarbatori ziua sabatului (ver. 8)
6. Veti cinsti pe tatal si mama voastra (ver. 12)
7. Nu veti ucide (ver. 13)
8. Nu va veti deprava (ver. î4)
9. Nu veti însela (ver. 15)
10. Nu veti face false marturii (ver. 16)
11. Nu veti dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;
13. Imi veti face un altar de pamânt (ver. 24).
14. Nu veti face idoli de argint si nici de aur (ver. 23).
14. Daca veti face un altar de piatra, nu-l veti cladi din pietre cioplite, caci va fi murdarit daca veti folosi dalta. (ver 25)
15. Nu veti urca pe trepte altarul meu (ver. 26).
LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RUDICULIZATA
Constati uluit ca 12 prescriptii din 15 sunt ridiculizate de Biserica ; în adevar, nu se respecta decât poruncile l si 4. a nu avea zei straini si de a nu jura.
Dumnezeu însusi este sfidat, caci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamna a-L cinsti!
Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea si mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritata, cinci copii, printre care celebrii Cezar si Lucretia Borgia.
Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o bautura „pe care o bau din greseala si pe care o pregatise pentru un cardinal caruia ii râvnea bunurile".
Ramâne de stiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescriptii, dintre care majoritatea sunt întelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate.
Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifica si cenzureaza Evanghelia : corecteaza adica cuvântul lui Dumnezeu si pe cel a lui Crist.
DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT
La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, si s-a tinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci si sapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia si Italia, întruniti in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmeaza contra iconoclastilor :
,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabila, trebuie sa fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfîntite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; caci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mama si pe sfîntl, cu atât suntem îndemnati sa ne amintim de originale si sa le iubim.
Trebuie dat acestor imaginu respectul si adorarea onorifica, dupa credinta noastra, adevarata latrie (adoratie) care nu convine decât naturii dîvine.
Se va putea, totusi apropia de aceste imagini tamâîe si lumânarî, cum se foloseste cu privire la cruce, evanghelii sl alte lucruri sfintite; totul dupa piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legata de originalul pe care il reprezinta.
Asta este doctrina sfintilor Parinti si traditia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc sa gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiti, daca sunt episcopi sau preoti sî excomunicati daca sunt calugari sau laici".
Aceasta decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodata, caci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic!
In adevar, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipari, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea
Ramâne deci de stiut, daca Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserica.
Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniti pentru a combate si nega divinitatea lui Isus.
Imparatul Bizantului, Constantîn I-iul. reusi sa-i duca de nas si impuse pe Chrîst divin amenintând pe ron-testatari cu „exilul" daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate."
„Majoritatea", ca la grevisti de la Renault si Peugeote, grupa 318 Parinti; ,,minoritatea" opozantilor atingea, la început, cfra de 1500.
Amenintarile au redus contestatarii la douazeci si doi de episcopi, printre care preotul Arius sî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicati.
Cartile lui Arius au fost arse si conciliul decreta pedeapsa capitala contra tuturor celor care detineau un exemplar.
Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei si privilegiile lor este fals si lipsit de fundament.
De exemplu, Exodul este o pura fabulatie în care o aventura, peste masura îngrosata, se întâmpla unui trib nomad
Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolesca aventura despre care nu avem nici un document.
In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferentiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitati din Cairo si Andre Caquot, director de studii la Scoala Practica de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord ca Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de stramosi ai Evreilor. Si apartineau unor natiuni diferite, nomade.
Pentru profesorul A. Caquot, creatia artificiala a poporului evreu nu urca decât pâna la trei mii de ani. Reiese din aceste marturii ca relatia din Exod în desertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pamântul fagaduit, este un fals, cu adevarat elaborat în timpul lui Solomon. Faimoasa trecere a Marii Rosii este deci si ea de domeniul fictiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenti în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în desert, deplasarea armatei faraonului, înghitirea ei de valuri..
Ori, toate arhivele istorice si traditionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente !
Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede ca aceasta relatare mincinoasa este poate simbolica, daca ea înfatiseaza victoria lui Dumnezeu asupra apelor si pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel si Biblia nu ar fi în realitate, decât niste emanatii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare si ale altor religii.
Insusi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din desert.
YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR
lata ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioara a coloanelor salii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane continând nume de popoare din Asia si Africa învinse de Egipteni
Fiecare ecuson este prevazut cu bustul unui barbat
(în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate.
Mai multe ecusoane încep prin formula !
t3 s3-s-w" „tarile Shabou ale Beduinilor de..." si unul din ele poarta : t3 s3-s-wy-h-w3-w ;
w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, asa ca acest ecuson vorbeste de ,,Beduinii lui Yahwo"
Este foarte tentant sa vezi acolo acelasi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp ca tetragrama trebuie sa fi avut pronuntia originala Yahwo si nu Yahwe.
Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac sa crezi ca este un nume de loc, de tara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez
La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann sl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt.
Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH. Evreii
Istoria poporulul evreu este cea mai lunga si in
acelasi timp cea mai framintata. Ea se desfasoara de-a lungul a
treizeci si cinci de secole... Gasim evrei in zeci de cetati antice cu
mult inaintea erei crestine; astazi, ei sunt cetateni a vreo suta de
tari din lume. Pentru a simplifica, putem distinge trei perioade:
- perioada biblica din secolul al XIlI-lea i.Ch. pana m secolul al IV-lea d.Ch.,
- diaspora,
- perioada contemporana - secolul al XIX-lea si secolul al XX-lea.
Epoca biblica Avraam
Avraam era originar din Ur, oras in Chaldeea
(Mesopotamia), regiune care corespunde Iraqului de astazi. El a trait
fara indoiala in epoca lui Hamurabi, intemeietorul primului imperiu al
Babilonuiui (secolul al XVlH-lea i.Ch.). A cunoscut probabil stralucita
civitizatie sumeriana din aceasta epoca. Povestea sa este relatata pe
larg in cartea Facerii (prima carte a Pentateuhului). Avvaam si
familia lui, supunindu-se poruncii lui Dumnezeu, parasesc cetatea Ur si
se indreapta spre tara Canaanului. Aceasta este situata intre cele
doua puteri care domina Orientul Mijiociu, Mesopotamia la nord si
EgiptuI la sud, atat prin raspindirea culturii lor cit si prin
prosperitate.
Descendentii sai, intre care cei doisprezece fii ai lui
lacob, nepotul sau, sant constrinsi de foamete sa paraseasca aceasta
tara si sa se refugieze in Egipt, unde, la inceput, datorita lui lacob,
traiesc in prosperitate, apoi, in robie. Dar Dumnezeu i-a fagaduit lui
Avraam ca ii va dezrobi intr-o buna zi si ii va duce inapoi in Canaan.
Moise
Evreii si-au mentinut in Egipt identitatea si
originalitatea. Noul faraon care domneste in Egipt ia impotriva lor о
serie de masuri represive si-i aduce intr-o stare de crunta robie.
Moise, un evreu crescut la curtea faraonului, da semnalul revoltei si ii
convinge sa parascasca tara (lesirea). Ei traverseaza in mod miraculos
Marea Rosie si pornesc prin desertul Sinai. Dumnezeu i se arata lui
Moise pe muntele Horeb si in fata intregului popor adunat acolo (600.000
de suflete), rosteste cele ,.zece porunci"", pe care El insusi le
scrie pe Tablele Legii.
Timp de 40 de ani, evreii strabat desertul sub conducerea
lui Moise si a marelui preot Aaron.fratele sau. Poporul se revolta de
mai multe ori impotriva acestei vieti ratacitoare, dar de fiecare data,
rebelii sint pedepsiti prin interventia divina. Intreaga generatie
plecata din Egipt va muri in desert. Dupa moartea lui Moise, evreii se
angajeaza in lupta si intra in posesia pamantului fagaduintei (Canaan),
sub conducerea lui losua.
Regii. Primul Templu
Tara este impartita intre cele douasprezece triburi
care poarta numele fiilor lui lacob. Intre ele nu domneste intotdeauna
pacea si intelegerea si conflictele sunt numeroase. Institutia
regalitatii, patronata de profetul Samuel, aduce о oarecare unitate.
Saul este primul rege al Israelului, urmat de David, care stabileste
capitala la lerusalim. Dupa el, fiul sau, Solomon, va construi Templul
unde sunt depuse Tablele Legii, mostenite de la Moise.
Exilul din Babilon
Dupa moartea lui Solomon, apar divergentele. Tara se
scindeaza in doua: la nord, regatul lui Israel, cu capitala Samaria
(astazi - Napluz), iar la sud, regatul lui luda, cu capitala lerusalim
(722 i.Ch.).
In anul 586 i.Ch., regatul lui luda este cucerit de
Nabucodonosor, regele Babilonului. Templul este distrus si locuitorii
sunt luati ostatici.
In Babilonia, situatia evreilor este relativ buna. Ei
simt nevoia de coeziune, de a se constitui intr-o comunitate. Sinagoga,
care inlocuieste Templul, devine centrul vietii evreiesti.
In anul 539 i.Ch., Cirus pune stapanire pe Babilon si
intemeiaza imperiul persan. Noul stapan ii va trata pe evrei cu multa
bunavointa. El le ingaduie sa se intoarca la lerusalim si sa-si
recladeasca Templul.
Sub indemnul lui Ezdra si al lui Neemia, ia amploare
invatamantul religios. Se instituie о noua liturghie (lectura publica a
Torei). /
Dupa ce a fost cucerita de Alexandru Macedon (326
t.Ch.), ludeea, care era о provincie a imperiului persan, devine
provincie a imperiului macedonean.
Cuceritorul le-a lasat evreilor libertatile
traditionale, ceea ce echivaleaza cu о autonomie in fapt. Ei profita
de acest lucru pentru a aprofunda studiile sacre, initiindu-se astfel
diverse curente de gaindire, deseori opuse.
- Saducenii se recrutau indeosebi din randul marilor
preoti si al persoanelor insemnate. Ei respingeau legea orala si nu
acceptau decat legea scrisa (Tanak).
- Esenienii predicau egalitatea sociala. Ei duceau о
viata monahala, practicau agricultura si artizanatul, iubirea de
Dumnezeu si de oameni.
- Fariseii isi spuneau ei insisi „perushim" (separati),
pentru ca se demarcau de sectele precedente. Ei apartineau clasei
populare si acceptau atit legea scrisa cit si intreaga lege orala.
Aceste tendinte diferite se inscriu in efervescenta
spirituala a acestei epoci. Dar in paralel, clasa conducatoare,
sensibila la cultura helenistica, a adoptat treptat obiceiurile, limba
si modul de comportare ale cuceritorilor greci.
Acestia au vrut sa-i sileasca pe evrei sa renunte la
specificul religios, ceea ce a produs revolta acestora. In anul 162
i.Ch., in timpul hasmonenilor, a izbucnit un razboi de eliberare si
ludeea si-a recapatat independenta.
Cucerirea romana
In anul 63 I.Ch., ludeea este ocupata de Pompei. Irod
este numit guvernatorul Galileii, apoi regele ludeii. El isi impune cu
о energie brutala puterea cu care il investise Roma. Spre sfirsitul
colonizarii romane, bintuie spiritul de revolta: razvratirile, miscarile
populare sunt din ce in ce mai frecvente. In anul 66 i.Ch., izbucneste
marea rascoala. Garnizoana romana este decimata, о armata expediata
din Siria este invinsa de poporul evreu.
In anul 70 i.Ch., Titus asediaza lerusalimul, il
preface in cenusa si distruge cel de al Doilea Templu. Aceasta
catastrofa a cutremurat atit de mult spiritele incat ea este comemorata
si in zilele noastre printr-o zi de post si doliu (9 Ab). Citeva
puncte de rezistenta au mai existat pina in anul 73. Atunci a fost
capturata ultima fortareata, Massada; sinuciderea colectiva a
aparatorilor sai, care n-au vrut sa cada vii in mainile romanilor, va
face din Massada simbolul vitejiei militare si al onoarei. Astfel s-a
incheiat primul razboi al evreilor, relatat pe larg de Flavius
Josephus.
0 noua rascoala a izbucnit in anul 132 si a declansat
al doilea razboi al evreilor, la fel de nemilos si de catastrofal ca
primul. El a fost condus de о capetenie emblematica, Bar Korba,
sustinuta de un vestit rabin, Rabbi Akiba. Bar Korba a murit la Betar,
ultimul bastion de rezistenta, in 135.
Diaspora
Pentru a defini raspindirea evreilor, se folosesc in
mod curent doua cuvinte: unul ebraic, „galut" (sau golah), iar celalalt
grecesc, „diaspora".
In perioada persana, implantarea exilatilor s-a limitat
la doua tari, Babilonia, unde au hotarat sa se stabileasca multi
exilati, si Egiptul, unde s-au refugiat numerosi evrei dupa distrugerea
celui de al Doilea Templu. Aceste doua miscari schiteaza deja cele
doua axe majore ale diasporei, pe de о parte, Europa si Occidentul, pe
de alta parte, Asia si Orientul.
Inca inainte de inceputul erei crestine, numerosi
autori isi exprima surprinderea fata de extraordinara raspandire a
evreilor, Imperiul Roman numarand 4 milioane, fara a socoti Palestina.
Totalul poate fi estimat la 8 milioane. Numarul lor reprezinta aproape
de patru ori populatia evreiasca din ludeea.
Doua aspecte majore marcheaza istoria acestei diaspore,
care a pastrat intacte specificul si cultura sa, unulpozitiv -
aprofundarea gandirii evreiesti, pe de о parte, celalalt negativ,
tragic: persecutiile si expulzarile, pe de alta parte.
Persecutiile
Istoria consemneaza ca pe la anul 958, Bulan, regele
kazarilor, din Balcani, dorind sa-si curete regatul de idolatrie, a
chemat trei soli straini, un crestin, un musulman si un evreu, ca sa
aleaga religia cea mai potrivita pentru poporul sau. Dupa ce a ascultat
pe indelete argumentele fiecaruia, el a optat in cele din urma pentru
religia lui Avraam, religia evreiasca, si toti supusii s-au convertit
dupa el.
In afara de aceasta experienta ciudata si iesita din
comun, istoria evreilor din Europa in Evui Mediu este marcata de
durere, suferinte si martiri, iata о trecere in revista a
persecutiilor din diverse tari.
Spania
Evreii din Spania obtin cele mai inalte ranguri in
perioada dominatiei musulmane, epoca socotita in analele iudaismului
spaniol Varsta de Aur a comunitatii. Maimonide, cel mai mare invatat
evreu din secolul al XII-tea, isi scrie in araba opera filosofica
fundamentala, „Indrumarul ratacitilor", destinat evreilor care se
indeparteaza de traditia lor. In timpul Virstei de Aur, ia nastere de
asemenea misticismul evreiesc, Kabbala si tratatul sau principal,
Zohar-ul. Dar in perioada recuceririi crestine de la inceputul
secolului al Xl-lea, situatia se inrautateste. Considerand anormala
prezenta evreilor intr-o tara crestina, Biserica nu precupeteste nici
un efort pentru a-i converti. Aceste eforturi au culminat cu torturile
Inchizitiei. Decretul din 1492 ii obliga pe evrei sa adopte credinta
crestina sau in caz contrar sa paraseasca tara. Timp de multe secole,
viata evreiasca nu s-a mai manifestat liber in Spania. Refugiatii se
raspindesc in comunitatile evreiesti - in sudul Frantei, in Africa de
Nord, in Italia, in Sicilia, in Olanda, in Turcia - alcatuindu-si
grupari proprii denumite sefarde (in ebraica: spanioli).
Franta si Germania
Inca din primul secol al erei crestine, citeva
comunitati evreiesti s-au stabilit in Galia. In secolele al X-lea si al
Xl-lea, in Franta, ca si dincolo de Rin, infloresc о cultura
originala si о viata spirituata intensa. Acesti evrei, denumiti
ashkenaze (in ebraica: germani), tolerafi, izolati in mediul lor, la
periferia societatii (ghetou). scapa intluentelor exterioare. 0
legislatie restrictiva le interzice orice functie administrativa.
Evreii sint mai ales comercianti sau negustori ambulanti: ei nu
intretin cu vecinii lor decat relatii superficiale. Cultura pamantului
si numeroase meserii le sunt inaccesibile. Intrucit Biserica interzicea
crestinilor imprumutul cu dobanda, evreii au fost siliti sa se ocupe
de acest negot, ceea ce li se va reprosa in mod violent si le va atrage
crunte persecutii.
Cruciadele au produs evreilor suferinte cumplite;
cruciatii care porneau spre Tara Sfinta ca s-o elibereze de sarazini au
jefuit si au distrus comunitati intregi.
In 1348, cind ciuma neagra face prapad, reducind cu о
treime populatia Europei, evreii sunt acuzati ca au otravit fantanile.
Deseori sunt invinuiti de uciderea rituala a unor copii crestini.
Asemenea calomnii servesc drept pretext unor masacre si persecutii
religioase.
Lituania
In secolul al XVII-lea, evreii din Lituania sunt prinsi
intre doua forte rivale: guvernul polonez si cazacii, ale caror bande
se napustesc asupra populatiei evreiesti cu о cruzime si о barbarie
fara precedent. Mii de evrei sunt torturati, comunitati intregi sunt
exterminate, victimele se cifreaza la zeci de mii. Disperarea si spaima
apasa asupra populatiei evreiesti.
Rusia si pogromurile
In Rusia tarista, evreii sunt persecutati, constransi
sa locuiasca in anumite zone, supusi unei legislatii restrictive.
Tarii maresc numarul decretelor care-i defavorizeaza; preotii atita ura
taranilor inpotriva evreilor. Aceasta politica va culmina cu
cumplitele pogromuri de la sfarsitul secolului al XIX-lea. In 1881,cel
mai ucigator a fost cel de la Kiev; in 1903, cele de la Chisinau si
Odesa. Aceste manifestari de antisemitism ii descurajeaza chiar si pe
cei care-si pusesera toate sperantele in asimilare. Reactia evreilor
tineri va fi sa i se alalure miscarii revolutionare sau gruparilor
nationaliste evreiesti, sau sa emigreze, mai ales in Statele Unite.
Expulzarile
Alungati cand dintr-o tага, cand din alta, aflati la
cheremul suveranilor momentului respectiv, evreii au dus о viata
ratacitoare si migratoare, intorcandu-se deseori in tara de unde
fusesera alungati, cu о extraordinara perseverenta.
Am amintit mai sus expulzarea evreilor din Spania in urma cu 500 de ani. Franta nu s-a aratat nici ea mai primitoare.
Timp de sase secole, din secolul al XIII-lea pana in
secolul al XVIII-lea, a fost un sir neintrerupt de expulzari, urmate de
autorizatii de intoarcere. Cu toate acestea, este sigur ca niciodata
n-a incetat sa existe in Franta о prezenta macar sporadica a evreilor.
Perioada contemporana Emanciparea
Ideea emanciparii evreilor se raspandesteinm Secolul
Luminilor, in Prusia, Austria, apoi in Franta. Ea da glas unei reactii
impotriva dispretului general fata de evrei, provocat de obiceiurile,
limba si cultura lor.
Un stralucit filosof din Berlin, Moise Mendelsohn
(1729-1786) si scoala de umanisti evrei, Maskilim, din jurul lui, dau
exemplul si incearca sa-i convinga pe evrei sa iasa din izolare, sa
studieze si stiintele profane si sa frecventeze scolile laice si
universitatile.
In 1787, Mirabeau publica о lucrare intitulata: „Despre
reforma politica a evreilor". Emanciparea este de fapt о consecinta
fireasca a „Declaratiei drepturilor omului" care proclama libertatea
religioasa. Sustinuta cu curaj de abatele Gregoire si de contele de
Clermont Tonnerre, emanciparea este votata de Constituanta pe 28
septembrie 1791.
Сагzu/ Dreyfus
Din acel moment, evreul devine cetatean cu drepturi
depline. Pentru prima data, ii sunt deschise, fara discriminare, orice
cariera si toate posturile inalte din administrate.
In 1870, ministrul de Justitie evreu, Adolphe Cremieux,
determina votarea unui decret care acorda nationalitate franceza
evreilor din Algeria. Dar asta n-a insemnat ca au disparut
prejudecatile antisemite. mai ales in cercurile dreptei conservatoare.
Cazul Dreyfus s-a declansat in 1894, Alfred Dreyfus,
tinar ofiter in Statul major, este acuzat pe nedrept ca ar fi predat
Germaniei documente secrete. El este condamnat pentu inalta tradare,
degradat in public si trimis la ocna, in Insula Diavolului, in Guyana.
Emile Zola publica in „L'Aurore" celebrul articol „Acuz", in care
demasca aceasta scandaloasa eroare judiciara.
Opinia publica franceza este profund scindata intre cei
pro si cei contra Dreyfus. Dupa numeroase peripetii, adevarul iese in
cele din urma la iveala si nevinovatul! va fi reabilitat in l905.
Shoah
Prima jumatate a secolului al XX-lea a fost marcata de
doua evenimente, cele mai importante din istoria evreilor din ultimele
doua milenii: genocidul nazist si infiintarea statului Israel.
Hitler ia puterea in 1933. In ideologia nazista, evreul
apartine unei rase inferioare; el trebuie suprimat pentru a salva
puritatea rasei ariene. Aceasta este „solutia suprema". In anii
premergatori celui de al doilea razboi mondial, ei sunt arestati,
deportati laolalta cu tiganii si inchisi in lagare de concentrare.
Propaganda nazista se raspandeste in toate tarile ocupate, intre care
si Franta. Guvernul de la Vichy adopta in 1940 Statutul Evreilor,
care-i exclude din toate functiile publice, din profesiunile liberale
si din scoli. Anticipand exigentele ocupantului, guvernul organizeaza
arestari in masa. Copii, batrini si bolnavi sunt ingramaditi in vagoane
pentru vite care se indre apta spre lagarele de concentrare.
Auschwitz, din Polonia, ramane simbolul zecilor de lagare ale mortii
unde sunt gazati si arsi. 700.000 de evrei, francezi de spita veche sau
refugiati din Europa de Est sint astfel exterminati, sub privirile
indiferente ale unei parti a populatiei. Cateva glasuri s-au ridicat
totusi pentru a protesta fata de aceasta monstruozitate, printre altii,
cardinalul Salieges si pastorul Boegner. De asemenea, mii de francezi
au ascuns evrei la ei in casa, cu pretul vietii lor. In total, 6 pana
la7 milioane de evrei-din 15milioane - s-au prefacut in scrum. Prin
faptul ca a fost organizat metodic si legal, acest genocid este cel mai
grav pe care l-a cunoscut istoria. El este impropriu denumit
„holocaust". Evreii i-i spun in ebraica Shoah, ceea ce inseamna
„nimicire".
Statul Israel
De-a lungul secolelor de dispersare, evreii nu si-au
pierdut niciodata speranta de a se intoarce intr-o buna zi in
Palestina. De fapt, au existat intotdeauna evrei pe acest teritoriu,
fara intrerupere. In secoiul al XIX-lea, m urma pogromurilor, numerosi
evrei rusi s-au stabilit in Palestina, unde au intemeiat colonii
agricole. Astfel a luat fiinta sionismul.
In 1895, un ziarist austriac, Theodor Hertzl, care
tocmai asistase la degradarea in public a capitanului Dreyfus, scrie la
Paris „Statul evreu". El subliniaza: „Daca vreti, acesta nu va ramane
un vis".
In 1917, guvernul britanic, in semn de recunostinta
pentru jertfele aduse de brigada evreilor care a luptat alaturi de
aliati, s-a angajat sa infiinteze un „camin national evreiesc in
Palestina": aceasta a fost Declaratia Balfour.
In urma celui de al doilea razboi mondial, au sosit In Palestina mii de refugiati. Ei cer crearea unui stat evreu independent.
In noiembrie 1947, ONU aproba impartirea Palestinei: se
vor crea doua state suverane, un stat evreu si un stat Palestinian. In
mai 1948, este proclamat statul evreu. Arabii refuza impartirea: are
loc primul razboi israeliano-arab. O parte a palestinienilor se
refugiaza in lordania.
Timp de patruzeci de ani, au avut loc mai multe
conflicte intre Israel si tarile arabe vecine, fara nici un rezultat,
cu exceptia notabila a unei paci separate cu Egiptul in 1979 (Acordul
de la Camp David). .
In 1991, la Conferinta internationala de la Madrid, se
hotaraste initierea negocierilor cu OEP. Negocierile incep efectiv in
1993 la Washington si duc la un acord asupra autonomiei teritoriilor
Gaza si lerihon, in 1994. Pacea se apropie...
Evreii in lumea de astazi Reparitzarea geografica
Populatia evreiasca mondiala numara aproximativ 20 de
milioane de oameni. In aceasta cifra sunt inclusi toti cei care se
declara evrei, fiind de la sine inteles ca о mare parte dintre ei nu
practica deloc sau prea putin religia lor. Aceste 20 de milioane sunt
repartizate aproximativ in felul urmator:
- in Israel, 5 milioane,
- in America, 7 milioane (dintre care 6 in SUA),
- in Europa, 5 milioane.
Existau probabil 2 pina la 3 milioane in fosta URSS.
Dupa Glasnost si rasturnarile survenite ulterior, 600.000 de evrei au
emigrat in Israel.
In restul Europei, cea mai mare comunitate este cea din Franta (600.000), urmata de cea din Marea Britanie (400.000).
Evreii in Franta
Dupa revolutie si emancipare, s-a intors о pagina. Ca
in numeroase alte cazuri, Napoleon i-a inzestrat cu structuri organice
oficiale. El a creat Consistoriul Israelitilor din Franta, in forma in
care exista si astazi. Fiecare oras important are un Consistoriu local
care gireaza locurile de cult si personalul rabinic. Toate aceste
comunitati sunt afiliate la Consistoriul Central, in fruntea caruia se
аfla Marele Rabin al Frantei, ales pe sapte ani.
Principala comunitate este cea din Paris, care numara
80 de sinagogi. Majoritatea acestora, situate la marginea oraselor, au
fost construite dupa 1962, in urma afluxului de evrei magrebieni
repatriati.
Evreii sefarzi originari din tari mediteraneene au
trait in trecut intr-un mediu musulman. Ei reprezinta in mod simtitor
jumatate din populatia evreiasca.
Evreii ashkenazi sunt originari din Europa.
In ciuda deosebirilor de traditii si obiceiuri, ei sunt
uniti prin legaturi foarte profunde si interesele personale sunt
menite sa se estompeze rapid.
Majoritatea asociatiilor cu caracter social sau educativ sunt afiliate la Fondul Social Evreiesc Unificat (FSJU).
Aceste asociatii, ca si organismele cu caracter strict
religios, sunt reunite in „Consiliul Reprezentativ al Institudilor
Evreiesti din Franta" (CRIF), care se doreste purtatorul de cuvant al
tuturor evreilor din Franta, fara deosebire.
In iudaism viata omului este un dar al lui Dumnezeu;
astfel, viata omului primeste semnificatie valorica in clipa in care
ea devine un raspuns la chemarea lui Dumnezeu. Daca individul evita sa
implineasca vointa divina, el cade prada robiei impulsurilor personale
egoiste si ajunge la autodistrugere (Ieremia cap. 2, vers. 8, 13, 20,
23, 25 ; Ezechil 3, 18 urm.). Caci numai prin, supunere fata de vointa
divina poate omul sa-si asigure viata permanenta.
Despre o plinatate a vietii care transcede existenta
empirica nu se vorbeste in mod explicit in primele carti ale Vechiului
Testament. Abia cu scrierile profetice incepe sa se contureze tendinta
de proiectare a vietii empirice in contextul eternitatii. In Cartea
Psalmilor credinta in nemurire primeste un continut mai precis, in
sensul ca retributiile primite de om depasesc cu mult bogatiile
materiale si onorurile vietii de pe pamant.
Dorinta unei comuniuni cu Yahve a intregului popor,
morti si vii, precum si spiritualizarea pronuntata a religiei iudaice
au facut sa se nasca credinta in invierea celor morti. Astfel, ceea ce a
fost doar o meÂtafora pentru a descrie restabilirea poporului lui
Israel (Osea 6, 2; Ezechiel 37) devine o doctrina esentiala.
Desi credinta in inviere nu este expusa in mod
explicit in psalmi, unii teologi au incercat, si pe drept cuvant, sa
explice anumite texte in acest sens. Referiri exprese se fac mai ales
la Psalmul 17, 15 : "Dar eu, in nevinovatia mea, voi vedea fata Ta; cum
ma voi trezi, ma voi satura de chipul Tau"; si Psalmul 16, 9-11 : "De
aceea inima mea se bucura, sufletul meu se veseleste si trupul mi se
odihneste in liniste. Caci nu vei lasa sufletul meu in lacasul
mortilor, nu vei ingadui prea iubitul Tau sa vada putreziciunea. Imi
vei arata cararea vietii; inaintea fetei Tale sint bucurii nespuse si
desfatari vesnice in dreapta Ta".
Pentru prima data, insa, credinta in invierea
mortilor este afirmata de profetul Isaia 26, 19: "Sa invie dar mortii
tai! Sa se scoale trupurile moarte! Treziti-va si saltati de bucurie,
cei ce locuiti in tarana. Caci roua Ta este o roua datatoare de viata
si pamantul va scoate iarasi afara pe cei morti" (Cf. Ezechil 31, 1 ;
Daniel 12, 2). Chiar dupa reintoarcerea din robia babilonica profetii
nu parasesc ideea judecatii lui Yahve ca fiind un eveniment iminent.
Dupa Agheu, judecata va insemna distrugerea paganilor si va fi urmata
de intronizarea unui rege mesianic (2, 6 si urm.). Dupa viziunea
profetului Maleahi (3, 1), venirea lui Yahve va fi precedata de cea a
lui Ilie sau a unui alt trimis al sau, pentru ca sa judece si sa
distruga pe cei rai, sa recunoasca pe cei care au avut incredere in El
si apoi sa locuiasca in Ierusalim. In cartea profetului Daniel, pe
langa distrugerea celor rai si instaurarea Fiului Omului la conducerea
intregii lumi (7, 9 si urm.) se vorÂbeste de invierea dreptilor la
viata vesnica si a celor rai spre rusine. (Daniel 12, 2).
Ideea de rasplata in sensul unei retributii
drepte a binelui sau raului savarsit de om este prezenta in intreaga
istorie religioasa a poporului Israel. Pacatul primului om este
pedepsit de Dumnezeu cu moartea si alte suferinte la care este supus
omul.(Geneza 3, 16-24). Rautatea crescanda a oamenilor duce in cele din
urma la distrugerea vietii de pe pamant prin potop (Geneza 6, 5-7). In
acelasi timp, Dumnezeu rasplateste faptele bune. Noe si familia sa
este scapat de la moarte pentru credinta sa (Geneza 6, 9).
Fara indoiala, aceste exemple pot fi inmultite. In
general, rasplata si pedeapsa divina aveau un caracter imediat empiric.
Cu timpul, ele primesc un contur pronuntat eshatologic. Intalnim
aceasta noua nuanta ca fiind prefigurata in Psalmul 49, 14, si 73, 17
si mult mai explicit in Isaia 24, 21 : "in ziua aceea, Domnul va
pedepsi in cer ostirea de sus, iar pe pamant pe imparatii pamantului"
(Cf. Psalm 76, 12).
Ziua "Iui Yahve sau "ziua maniei" (Sofonie
1, 15) este manifestarea sau aratarea lui Yahve in plenitudinea
maretiei sale. Dupa Ieremia, toate popoarele vor fi judecate (25, 15,
urm.) pentru ca apoi sa devina partasi ai imparatiei lui Iahve (3, 17).
Profetul Miheia reia aceasta idee fara a largi ideea generala si fara a
da detalii.
In Apocalipsa lui Baruch, probabil sub influenta
crestina, este acceptata invierea atat a celor buni si rai din cadrul
poporului Israel, cat si a neamurilor (Apocalipsa lui Baruch 30, 2-5.
Vezi Ezdra 7, 33 urm ). Dupa Talmud numai cei drepti vor invia, desi
ocazional se accepta ca dreptii dintre neamuri vor invia si ei.
Singurul loc in Vechiul Testament, unde avem o descriere a Judecatii
celor morti, este in cartea profetului Daniel: "Multi din cei ce dorm
in tarana pamintului se vor scula : unii pentru viata vesnica si altii
pentru ocara si rusine vesnica" (12, 2).
"Cei ce dorm in tarana" sunt cei ce se afla in
sheol. Sheolul este un loc al celor morti, undeva sub pamant. Primele
referiri la sheol le gasim in Geneza 37, 37 ; 42, 38; 44, 29 si 31 ;
Existenta in sheol este o copie fidela a vietii de pe pamant. Acolo
regii stau pe tronurile lor (Isaia 14, 9 urm.) iar profetul isi poarta
mantia :(I Samuel 28, 14). In alte cuvinte, rangul sau functia si
vocatia sunt pastrate.
Dupa moarte, sufletul nu este anihilat, iar trupul
ramane doar simpla tarana neinsufletita (Geneza 3, 19; Iov 34, 14 si
urm.) pentru ca la inviere sa participe si el la rasplata divina, prin
unirea finala cu sufletul in vederea vietii vesnice. In I Enooh 22,
9-13, sheolul este supus unei transformari esentiale. De unde era
considerat doar loc al celor morti, el devine identificat cu Gheena,
loc de tortura, de unde a fost imprumutata si ideea crestina de iad.
Conceptia despre sheol indicata in aceste versete
sugereaza o noua perspectiva asupra naturii omului in conceptia
iudaica. Dupa moarte, sufletul traieste.
Ceea ce trebuie retinut referitor la viata viitoare,
dupa conceptia iudaica, este ca accentul se pune indeosebi pe rasplata
viitoare a faptelor omului.
In concluzie, putem spune ca iudaismul a pus
accentul, secole de-a randul, pe viata de aici si de acum si, intr-o
masura mai mica, pe viata viitoare.
 Comunitatea umana in iudaism |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Despre comunitate
In iudaism conceptia despre individ si comunitate
are la baza doua principii fundamentale. Un prim principiu este faptul
ca Dumnezeu ii da omului porunca de a stapani lumea materiala pe care
El a creat-o (Geneza 1, 28). Stapanirea omului peste natura nu este
absoluta. Lumea creata isi are legile ei bine stabilite care
reglementeaza fortele naturale, viata si activitatea lumii animale.
Aceste legi depasesc stricta putere de intelegere a omului (Iov 38
urm.). De altfel, omului nu i s-a dat stapanire nelimitata asupra
lumii, deoarece una din indatoririle sale este de a se supune ordinei
din creatie.
Un al doilea principiu este obligativitatea
neconditionata a omului de a-si organiza viata comunitara si
individuala pe baza legilor eterne descoperite de Dumnezeu. Spre
deosebire de Codul lui Hammurabi sau Legile lui Manu, legile Vechiului
Testament nu izvorasc din viata civica ci din viata cultica a
poporului, de unde vocea divina a Domnului Legamantului este auzita de
om. Interesant de observat ca aceasta lege divina nu se restrange doar
la cult, ci inunda legea civila, care primeste la randul ei nuanta de
obligativitate neconditionata (Vezi: Exod 21, 12-17; 22, 17, 20 urm.;
123, 1-3; 6-9). Sub aceasta obligativitate, se dezvolta viata de toate
zilele a fiecarui individ, a fiecarui membru al poporului lui Israel.
Israelul nu a considerat cresterea sa ca popor sau natiune ca fiind
rezultatul unei simple legi naturale, ci ca un dar din partea lui
Dumnezeu care l-a eliberat din robia egipteana si i-a dat posibilitatea
de a creste intr-o natiune puternica, sub o singura Lege. Acesta a
fost momentul cand Israelul devine constient de legatura sa cu Dumnezeu
in contextul legamantului, cand nelinistea si cautarea sunt inlocuite
de noua identitate de "popor ales", care aveau un scop precis si
principii de viata bine delimitate.
Intreaga viata a omului in relatia cu lumea, cu sine
insusi si cu comunitatea este supusa cerintelor vointei divine vazuta
intotdeauna in relatie cu Dumnezeu.
Structura comunitara si viata individuala in sanul
poporului ales este normata de un cod de legi care au fost descoperite
de Dumnezeu. Aceste legi devin valide prin referirea lor directa la
Dumnezeu, incalcarea lor fiind pedepsita nu de oameni, ci de Dumnezeu.
Societatea israelita a Vechiului Testament a fost si ea organizata in
clanuri si triburi, asemenea celorlalte popoare primitive. La baza
organiÂzarii religioase si sociale a vechiului Israel intalnim
trasaturi comune organizarii priÂmitive si mai ales ale modului de
viata al triburilor nomade din acea perioada. Din acest motiv, viata
individului este evaluata in contextul comunitatii tribale, in afara
careia nu exista posibilitate de existenta. Intreaga viata privata
poarta amprenta leÂgilor generale care guverneaza si exercita
influenta absoluta asupra lui. De exemplu, in cazul razbunarii
sangelui, cea mai vitala expresie a unitatii de clan, nu numai
inÂdividul, ci intreaga comunitate este responsabila pentru actiunea
sa (Geneza 4, 23 urm.; I Samuel 25, 33). Prin urmare, individul
angajeaza si membrii familiei sale in obligatiile pe care le are fata
de clan (Geneza 42, 37 urm.).
Odata cu stabilirea in Canaan, vechile atitudini
tribale au inceput sa fie revizuite si chiar inÂlocuite. Clanul incepe
sa fie inlocuit cu alte comunitati satesti sau urbane. In momentul in
care civilizatia urbana incepe sa progreseze, vechile legaturi sociale
sunt abandonate. Protectia individului nu mai cade in sarcina clanului
ci a curtii locale ; mai mult, chiar, regele poate sa intervina in
cazuri individuale (II Samuel 14, 5 urm.; II Regi 8, 6; 4, 3).
Legamantul nu mai prevede decat pedeapsa celui vinovat, fara
repercusiuni asupra familiei sale. Familia celui vinovat este pedepsita
doar in cazul in care acesta a incalcat legea sacra sau pentru crima
de inalta tradare (Iosua 7, 24 urm.; I Samuel 22, 12 urm.; II Regi 9;
26). Aici intervin, insa, motive care privesc conceptia tabuista de
intinare a familiei prin seful ei (Deuteronom 22, 8 II Samuel 20, 14 si
21), precum si prezumtia ca familia a fost complice (DeuteÂronom 13, 7
urm.). In general, sub noua lege se pune accent valoric mai mare pe
viata umana. Sclavul este protejat impotriva abuzurilor inumane (Exod
21, 20) si este considerat ca fiinta umana. In cazul accidentelor
fatale unde partea responsabila este doar indirect vinovata, cum ar fi,
de exemplu, omorarea unui copil de catre un taur, pedeapsa nu mai este
efectuata in baza legii talionului indirect prin uciderea unuia din
copiii partii vinovate (Exod 21, 31 si mai precis Deuteronom 24,16). De
altfel, legea talionului facea parte din conceptia de clan si consta
mai mult intr-o lege a retributiei decat a razbunarii.
Toate aceste atitudini fata de semenii nostri si
fata de lumea inconjuratoare sunt, insa, depasite de porunca biblica a
dragostei: "Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Levitic 19,
18). Aceasta porunca include pe toti oamenii fara deosebire de crez sau
rasa : Daca un strain vine sa locuiasca impreuna cu voi in tara
voastra, sa nu-l asupriti... sa-l iubiti ca pe voi insiva..." (Levitic
19, 33-34). Deosebirea care se face intre un iudeu si un strain are
doar aspect religios. Din punct de vedere social si economic, nu este
nici o deosebire intre ei: "O singura lege si o singura porunca sa fie
atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste printre voi"
(Numeri 15, 16). Legea este, deci, una si aceeasi pentru toti. Supremul
judecator ramane Dumnezeu : "...Dumnezeu este Cel care face
dreptate..." (Deuteronom 1, 17).
Aceeasi atitudine fata de straini e pastrata si in
Talmud : "A fi unul ucenicul lui Aaron, inseamna sa iubesti pacea si sa
cauti pacea, sa-i iubesti pe oameni si sa-i aduci aproape de Lege",
spunea Hillel.
Dupa cucerirea Babilonului de catre Cyrus (538
i.Hr.), poporul Israel aflat in captivitatea babiloneana primeste
libertatea si dreptul de a se intoarce acasa. Desi un numar destul de
mare a ramas in Babilon, totusi majoritatea se reintoarce sub
conducerea lui Zorobabel si Iosua. La sosirea in Ierusalimul distrus,
primul lucru pe care il fac e sa ridice un altar pe ruinele Templului
pentru a multumi lui Dumnezeu. Reconstructia Templului se face cu un
secol mai tarziu la indemnul profetilor Hagai si Zaharia. Sub
conducerea lui Ezra si Neemia, are loc organizarea sociala si
reinnoirea spirituala a communitatii izraelite prin infiintarea unui
stat teocratic. Oranduirea acestui nou stat se baza pe, aceleasi
principii emise de Legamantul sinaitic care primeste, insa, nuante
extrem de legaliste, intrucat accentul a inceput sa se puna pe
indeplinirea obligatiilor externe, vizibile fata de om si fata de
Dumnezeu (Neemia 9, 38 - 10, 39). Personajele principale ale societatii
sunt preotii ca reorganizatori ai credintei, pe baza Legii, care se
concentra in special asupra ritualului: ce este curat si necurat,
purificari, ispasiri de pacate, prohibitii etc.
Perioadele pana la sfarsitul antichitatii si
intregul ev mediu se caracterizeaza mai ales prin nesiguranta si
cautare. Elaborarea scrierilor cabaliste si talmudice constituie o
incercare de a da coeziune si identitate unui popor imprastiat pe
intinsa suprafata locuita a globului. Elementul care pastreaza unitatea
poporului evrei ramane
|
Sunt atât de recunoscător Elegantloanfirm că m-a ajutat cu un împrumut de 600.000,00 USD USD, prin ajutorul ofițerului de împrumut Russ Harry, îți sunt etern recunoscător. viața mea s-a întors, finanțele mele s-au stabilit acum dețin o afacere pe care o folosesc pentru a avea grijă de nevoile familiilor mele. Sunt atât de recunoscător pentru dumneavoastră domnule Russ și Dumnezeu să vă binecuvânteze. Le puteți contacta pentru ajutor financiar prin e-mail: Elegantloanfirm@hotmail.com pentru ajutorul dvs.
RăspundețiȘtergere