MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA

Manuscrisele de la Marea Moarta 

- Nag Hammadi / Qumran-

ln anul 1945, intr-una din pesterile unui munte, un taran a facut o descoperire arheologica extraordinara la Nag Hammadi. Aici, in Egiptul superior, taranul a descoperit 52 de texte care inlcud asa-numitele "Evanghelii secrete", poeme si mituri atribuind lui Isus ziceri si credinte care sunt foarte diferite de Noul Testament.

Manuscrisele de la Nag Hammadi contin o varietate de texte, de la evanghelii secrete, poeme si descrieri quasi­filosofice ale originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni ritualice. Muhammad Ali a recunoscut ca o parte din texte s-au pierdut pentru totdeauna, arse sau aruncate.Insa ceea ce a ramas este remarcabil: 52 de texte din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de Evanghelii crestine necunoscute pana atunci.

Muhammad'Ali al-Samman, cel ce a descoperit manuscrisele, a povestit dupa 30 de ani cum s-a intamplat totul.

Sapand in jurul unui bolovan pentru un pamant moale folosit pentru fertilizarea ogoarelor, Muhammad Ali a gasit un ulcior inalt de aproximativ un metru. ln interiorul ulciorului a descoperit 13 carti-papirus legate intre ele.

Dupa ce s-a intors acasa, a aruncat cartile si foile de papirus peste paiele adunate pe pamantul de langa cuptor. Mama lui Muhammad a recunoscut ca a ars multe dintre papirusuri in cuptor, impreuna cu paiele cu care aprindea ea in mod obisnuit focul. Muhammad a dus cartile la al-Qummus pentru a fi in siguranta.

Un profesor de istorie din zona, Rahgib, a vazut una dintre carti si a banuit ca este de valoare. A primit o carte de la al-Qummus si a trimis-o la un prieten din Cairo pentru a afla valoarea sa.

Codexul a fost vandut pe piata neagra a negustorilor de antichitati dn Cairo. Alte 5 texte au fost scoase prin contrabanda din Egipt si oferite spre vanzare in America. Profesorul Gilles Quispel, istoric al religiilor la Universitatea din Utrecht (Olanda) a auzit si el despre codex si indeamna fundatia Jung din Zurich sa cumpere codexul.

Ajuns pana la urma in mainile sale, descopera ca din codex lipseau cateva pagini, iar in anul 1955 a plecat spre Egipt pentru a incerca sa gaseasca Muzeul Copt. (1n imagine Gilles Quispel lucrand la textele Nag Hammadi, impreuna cu Henri Charles Puech — stanga si Pahor Labib— mijloc).

Ajungand la Cairo, s-a dus la Muzeul Copt si a imprumutat pozele unor texte.Intors in camera de la hotel, a incercat sa descifreze textele. Urmarind prima linie de text, Quispel a tresarit suprins: "Acestea sunt zicerile secrete ale lui Isus, si pe care geamanul sau Juda Toma le asternu pe hartie". Aceasta era evanghelia lui Toma. Recenta descoperire a intregului text ridica noi intrebari: A avut Isus un frate geaman? De ce acest text de auto­identifica ca fiind o Evanghelie secreta?

Quispel a descoperit ca acesta contine multe din zicerile cunoscute in Noul Testament, insa acestea, plasate in alte imprejurari, sugerau alte intelesuri si semnificatii.

Primul codex contine 5 carti: Kugaciunea lui 5tantul Pavel, Apocrita lui lacob (Cartea secreta a lui iacob), Evanghelia Adevarului, Tratat despre Inviere si Tratatul Tripartit.

Rugaciunea lui Sfantul Pavel

Rugaciunea Sfantului Pavel este primul manuscript din primul codex, numit si "Codexul Jung" din libraria Nag Hammadi. Textul, precum celelalte codexuri, este scris in limba copta, insa titlul este scris in greaca, limba originala a textului. Din acest manuscris lipsesc 2 randuri din prima pagina.

Textul este clar ca nu a fost scris de apostolul Pavel. Multi cercetatori ai textului 1-au identificat ca fiind o scriere Valentiniana. Acest lucru indica ca a fost scrisa intre anii 150 si 300 e.n. Cercetatorii au facut paralele cu multe alte texte ce ar putea fi drept surse, incluzand Corpus Hermeticum, Cele 3 stele ale lui Seth si Biblia dupa Filip.

Apocrifa lui lacob

Apocrifa lui lacob, cunoscuta si sub numele "Cartea secreta a lui lacob", reprezinta un apocrif al Noului Testament. ln acest text sunt descrise invataturile secrete ale lui Isus catre Petru si lacob, date dupa invierea Lui, inainte de inaltare.

0 tema majora este cea ca trebuie sa accepte suferinta, ca fiind ceva inevitabil.

Textul este o traducere greceasca din limba copta, si este singura versiune care s-a pastrat.

Isus da lectii apostolilor destul de neobisnuite, si aparent aflate in contradictie. El ii invita cu el pe Petru si pe lacob in Imparatia Cerurilor, insa ei sunt distrasi de intrebarile celorlalti apostoli si pierd sansa. Dupa aceea, lacob trimite 12 apostoli, indicand (precum si in alte documente apocrife) ca lacob a devenit liderul miscarii.

Evanghelia Adevarului

Evanghelia Adevarului a fost denuntata ca "plina de blasfemii" de catre episcopul Irineu, care conducea biserica din Lion in jurul anului 180.

ln cartea Evanghelia Adevarului, textele relateaza originea speciei umane in termeni foarte diferiti de pasajele obisnuite ale Facerii. Povestea Gradinii Raiului este spusa din perspectiva sarpelui. Aici sarpele, cunoscut de mult ca aparand in literatura gnostica ca principiul intelepciunii divine, ii convinge pe Adam si Eva sa ia si ei parte la cunoastere, in timp ce "Domnul" ii ameninta cu moartea, incercand cu gelozie sa ii impiedice a reusi sa atinga cunoasterea, si in cele din urma, dandu-i afara din Paradis.

Tratatul Tripartit

Acest text apartine secolului al 111-lea sau al 1V-lea si este o lucrare gnostica gasita la Nag Hammadi. Este impartita in trei parti si cuprinde teterminismul Tatalui, creatia umanitatii, raul, tripartitia umanitatii si actiunile Mantuitorului.

Cel de-al doilea codex contine 7 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Ipostazele Arhonilor, Despre Originea Lumii, Exageza sufletului si Cartea lui Toma Contestatatul.

Apocrifa lui Ioan: cartea secreta

Apocrifa lui loan (Cartea secreta a lui loan) incepe cu o chemare de a se descoperi mistere si lucruri ascunse in tacere, mistere despre care Isusl-a invatat pe apostolul sau loan. "Isus a plecat acolo de unde a venit (1.13)"

S-a estimat ca aceasta carte dateaza dintre anii 120— 180 e.n.

ln acest document gasim referinte a trei entitati: psihicul, spiritul si materia. Toate trei sunt descrise intr-un portret detaliat. Primul este "psihicul Adam", al demiurgului Jaldabaoth (Satan) arogant in spirit, "sunt tatal si Dumnezeul, si peste mine nu este nimeni" cu cei sapte emisari, creati dupa imagine, reflectati in haos, al "Tatalui perfect, primul om in forma unui om".

Evanghelia lui Toma

Evanghelia lui Toma dateaza din anii 50-140 e.n.

Ca si in cazul evanghelilor canonice, nici in privinta Evangheliei dupa Toma nu putem raspunde in mod precis cand si unde a aparut. Lipsesc manuscrisele autografe, iar referintele din textconstituie incercari de a obtine legimitatea scrierii sub pretextul ca ar apartine unei figuri prestigioase, mai exact, un ucenic al lui Isus.

Despre locul in care a fost scrisa Evanghelia dupa Toma putem stii din indicatia pretioasa chiar in prologul cartii: "Acestea sunt cuvintele cele ascunse pe care le-a grait Isus cel Viu si pe care le-a scris Didimos ludas Toma". "Didimos" si "Toma" in graca inseamna "geaman". ln loan 11,16, se precizeaza: "Toma, care se numeste Didimos".

Din informatiile privind faptele lui Toma, putem spune ca Evanghelia duap Toma a fost scrisa undeva in Orientul Mijlociu, intre anii 50 si 140, e.n.

Este usor sa ne dam seama ca Evanghelia dupa Toma (la fel ca multe alte scrieri) este un text gnostic. Gnosticismul este o religie dualista care isi propune eliberarea omului prin dobandirea unei cunoasteri (gnosis) tainice, ezoterice, rezervata unor initiati si superioara oricarei credinte. Aceasta idee este sugerata si din prologul Evangheliei.

Tot aici, gasim multe diferente fata de evanghelile canonice. ln textele canonice (loan 11,26): "oricine crede in Mine nu va muri in veac". ln Evanghelia lui Toma gasim: "oricine va gasi intelesul acestor cuvinte nu va gusta moartea". Aici, viata vesnica fiind dobandita prin cunoastere.

Un alt indiciu interesant: "Isus a spus: Fariseii si carturarii au luat cheile cunoasterii si le-au ascuns. Nici ei nu au intrat, nici nu i-au lasat pe cei care doreau sa intre. lar voi fiti insteti ca serpii si curati ca porumbeii".

ln textul copt, cuvantul "cunoastere" este redat chiar prin termenul grecesc imprumutat (gnoza), care putea desemna invataturile ezoterice prin care se dobandea mantuirea.

Un alt indiciu prin care ne putem da seama de caracterul ezoteric, rezervat doar pentru initiati: "Isus a spus:Eu spun tainele mele acelora care sunt vrednici de tainele mele..."

Insusi Isus vorbeste de "cheia cunoasterii" (Luca 11,52).

Desi contine multe elemente gnostice, Evanghelia lui Toma nu are arhitectura unui sistem de credinte gnostica.

Gasim intr-un pasaj o polemica importriva trinitarismului: "Isus a spus: Acolo unde sunt zei, ei sunt zei. Acolo unde sunt doi sau unul, eu sunt cu el." Sa fie oare vorba de o respingere a unui model trinitar in favoarea celui dualist gnostic sau monoteist crestin?

Evanghelia lui Filip

ln Evanghelia lui Filip gasim fapte si ziceri ale lui Isus total diferite de cele cunoscute, din Noul Testament.

"...insotitorul mantuitorului este Maria Magdalena. Insa Hristos o iubea pe ea mai mult decat pe ceilalti Apostoli, si obisnuia sa o sarute pe gura sa. Ceilalti Apostoli fura raniti in sentimentele lor... Ei ii spusera lui Isus: 'De ce tii la ea mai mult decat la noi toti? Mantuitorul le raspunse: 'Din cauza Mea'"

Ipostazele Arhonilor

Ipostazele Arhonilor sau "Realitatea Conducatorilor" exprima mitologia gnostica a creatiei, a cosmosului si a umanitatii. Textul dateaza ca fiind scris in secolul III, e.n. si se presupune ca este originar din perioada tranzitionala in gnosticism, trecerea dintr-o etapa mitologica, intr-una filozofica.

Inceputul si concluzia documentului este crestin-gnostica, insa restul materialului este o naratie mitologica.

Lucrarea incepe cu un fragment cosmogonic. Desi numele sugereaza contactul cu legendele evreiesti, mitul se pare ca este anti-evreiesc. ln afara de primul paragraf, lucrarea nu contine caracteristici non-gnostice. Deoarece textul original nu a fost descoperit inca, singura versiune disponibila astazi este cea gasita la Nag Hammadi.

Despre Originea Lumii

ln lucrarea "Despre Originea Lumii" avem de-a face cu creatia si sfarsitul timpului. Cartea a fost gasita impreuna cu textele de la Nag Hammadi, in Codexul II. Cartea rescrie intreaga poveste a Genezei, si pozitia lui Yaldabaoth (demiurgul sau Satan) ca creator al lumii, indeplinind rolul de Zeu in GensEza. Mai mult, Sarpele din Gradina Edenului este descris ca un erou trimis de Sofia (insemnand intelepciune) pentru a ghida omenirea catre iluminare.

Cartea lui Toma Contestatarul


Acest apocrif al Noului Testament este cunoscut si ca "Evanghelia dupa Toma". Mai mult de jumate din text reprezinta un dialog, iar la final un monolog. Se crede ca acest text a fost initial o lucrare crestina sub forma unei scrisori, ce mai apoi a fost transformata intr-un dialog, cum s-a intamplat cu alte texte.

Cartea lui Toma este posibil sa fie un text gnostic presarat cu elemente filolzofice iudeo-elenice, ajustate pentru audienta crestina.

Cel de-al treilea codex contine 5 carti: Apocrifa lui loan, Evanghelia Egiptenilor, Epistola lui Eugnostos, Sofia lui lisus Hristos si Dialogurile Mesiei.

Evanghelia Egiptenilor este tot un text gnostic. Acest document este parte a colectiei Nag Hammadi. Ca subtitlu sta scris: "Cartea sacra a Mareului Spirit Invizibil"

Cele doua versiuni ale "Evangheliei Egiptenilor" au fost descoperite la Nag Hammadi.

Principalele teme cu care se confrunta gnosticii setieni, sunt despre intelegerea

Gnosticii setieni si-au indreptat atentia pentru a intelege cum a luat nastere pamantul si cum Seth, in interpretarea gnostica, este Isus reincarnat, cu scopul de a elibera sufletele.

Epistola lui Eugnostos

Epistola lui Eugnostos, sau "Eugnostos cel binecuvantat", este una din lucrarile gnostice descoperite la Nag Hammadi, continand doua copi ale acestui text. Nu se stie exact daca aceasta a fost scrisa intradevar de un om numit Eugnostos ("gandire corecta").

Textul descrie cosmogonia esoterica a gnosticilor. Similara cu cosmogonia din Sophia lui Isus Hristos, este posibil ca aceasta lucrare sa fie o adaptare a epistolei pentru crestini.

Sofia lui Isus Hristos

ln Sofia (intelepciunea) lui Isus Hristos gasim notiunea a trei divinitati intr-o ierarhie aparent bazata pe Geneza 1- 3 (Omul Nemuritor = Dumnezeu; Fiul Omului = ADAM; Fiul Fiului Omului, Salvarea = Seth).

Manuscrisul coptic este datat din secolul IV, insa contine si fragmente grecesti datand din secolul III. Textul este foarte asemanator cu Epistola lui Eugnostos, insa cea din urma prezinta modificari si adaugari crestine.

Continutul mistic descrie creatia zeilor, a ingerilor si a universului cu accentul unui infinit si metafizic adevar.

Textul este compus din 13 intrebari din partea discipolilor, urmate de un discurs al lui Isus. Cateva intrebari sunt: "Cum sa gaseasca adevarul", iar Isus le raspunde explicandu-le ceea ce este minciuna. "Cum au luat nastere lucrurile?",

Intrebarile sunt referitoare la cum pot gasi adevarul— Isus explicandu-le ce este minciuna —, cum au inceput lucrurile, despre identitatea lui Isus, despre imortalitate, numarul de spirite si in cele din urma, ultima intrebare, de unde au venit si care este scopul omenirii.

Dialogurile Mesiei

ln acest text, Isus discuta cu discipolii sai, in special cu Matei si luda /Toma. Textul a fost scris undeva intre anii 120-180. Textul contine discutii despre mitul creatiei bazat pe Geneza, cosmogonie interpretata si un fragment al unei viziuni apocaliptice.

Textul apare o singura data in codex si este grav deteriorat. Bucatile care au scapat indica continutul general al unei discutii cu Isus intr-un mod similar cu Evanghelia lui Toma. Este posibil ca acest text sa fie bazat pe Evanghelia lui Toma.

Cel de-ai patrulea codex contine 2 carti: Aprocrifa iul Ioan si evangheila egiptenlior.

Cel de-al cincilea codex contine 5 carti: Epistola lui Eugnostos, Apocalipsa lui Pavel, Apocalipsa a lui lacob I, Apocalipsa a lui lacob II si Apocalipsa lui Adam

Apocalipsa lui Pavel (varianta copta)

Acest text nu trebuie confundat cu Apocalipsa lui Paul. Este mentionata de Epiphanius. Textul descrie urcarea lui Pavel in Ceruri, trecand prin diferite etape, iar Yaltabaoth (Satan— descris ca un om invarsta pe un tron) impiedicandu-I sa urce mai departe. Un suflet care nu are cunoasterea (gnosis) pentru a-I infrange pe Yaltabaoth, este trimis inapoi pentru a fi reincarnat.

Prima apocalipsa a lui lacob

ln prima carte a Apocalipsei a lui lacob, sta scrisa conversatia lui Isus cu fratele sau (frate spiritual), lacob.

Asa a vorbit Domnul meu cu mine: "vezi acum si prinderea mea. Ti-am dat un semn despre aceste lucruriJames, fratele meu. Nu fara motiv te-am numit fratele meu... lti voi da un semn, sa stii si sa auzi."

"Eu sunt imaginea Lui. Am adus cu mine imaginea Lui, pentru ca fii Sai sa stie cine este. lti voi arata totul din acest mister. Insa ei ma vor prinde peste doua zile, pentru mine sfarsitul este aproape."

lacob a spus: "Ai spus ca te vor prinde, insa eu ce pot face? Mi-a spus: Nu te teme, lacob, caci si pe tine te vor prinde. Dar pleaca din lerusalim." (urmatoarele fragmente sunt distruse.)

Cartea este numita si ca "Revelatia lui lacob" si probabil este un titlu mai potrivit. 0 copie mai recenta a fost gasita si in Codexul Tchacos.

Textul s-a pastrat remarcabil in decursul anilor. La fel ca si celelalte carti, Prima Apocalipsa a lui lacob a fost ascunsa la Nag Hammadi in secolul IV, incercand sa le protejeze pentru a nu fi distruse.

ln prima parte lacob nu intelege sensul crucificarii lui Isus, insa mai apoi, Isus ii dezvaluie secretul lui lacob pentru a putea ajunge in Ceruri, fara a mai fi oprit de puteri malefice ale demiurgului.

A doua apocalipsa lui lacob

A doua apocalipsa a lui lacob (in acest context, apocalipsa inseamna revelatie sau viziune. Engleza = Revelation) este una din evanghelile gnostice, parte din apocrifele Noului Testament. A fost scrisa in secolul II e.n, apoi a fost ingropata si redescoperita impreuna cu celelalte 52 texte gnostic-crestine.

Desi textul este gnostic, contine multe teme crestine-evreiesti, facand cercetatorii sa creada ca este una dintre cele mai vechi scrieri. Un lucru ciudat este ca aceasta a fost scrisa inaintea primei apocalipse a lui lacob.

Textul descrie un sarut pe buze intre lacob si Isus, similar cum a sarutat-o si pe Maria Magdalena.

"Si Isus m-a sarutat pe gura. M-a tinut si mi-a spus: Dragul meu, o sa-ti dezvalui acele lucruri pe care le stiu doar cerurile si ingerii. 0 sa-ti dezvalui totul, dragul meu. 0 sa-ti dezvalui ce este ascuns. Dar acum, intinde-mi mana si tine-ma de mana."

Oricum, textul este posibil sa fie o metafora si sa nu reprezinte o scena dintre dă homosexuali precum pare.

Textui se inchele cu moartea iul iacob, text transmis pe caie oraia:

"Au decis sa-1 arunce, sa-1 prinda in lanturi si sa-1 tarasca pe jos. L-au tinut si au pus o piatra mare pe abdomenul lui. S-au pus cu picioarele pe el. Apoi s-a ridicat si 1-au pus sa faca o groapa. L-au facut sa intre inauntru, iar apoi I­au acoperit pana la abdomen, impietrindu-1."

Al saselea condex contine 7 carti: Cronica lui Petru si ai celor 12, Traznetul si Intelectul Perfect, Fundamentul Puterii Noastre, Plato-Republica (gnostic fals), Discursul despre 8 si 9 (hermetism), Rugaciunea Recunostintei (hermetism) si Aselepius 21-29 (hermetism).

Faptele lui Petru si ai celor 12 apostoli

Textul este impartit in doua parti, o alegorie si o expozitie gnostica a intelesului ei. Alegoria descrie o poveste, similara cu una din Evanghelia lui Matei. Textul este impartit in doua parti, initial o alegorie, iar apoi o expozitie gnostica a intelesului.

Traznetul si Intelectul Perfect

Un alt text intitulat ciudat, "Traznetul, Minte Desavarsita" (tradusa si: "traznetul si intelectul perfect") ofera un poem extraordinar, narat de o putere divina feminina:

"Intrucat Eu sunt primul si ultimul. Sunt cel onorat si cel batjocorit.

Sunt curva si preasfanta.

Eu sunt sotia si fecioara ...

Eu sunt stearpa, si multi sunt fii mei ...

Eu sunt linistea cea de neinteles ...

Eu sunt rostirea numelui meu."

Platon — Republica

Originalul nu este un text gnostic, insa versiunea descoperita la Nag Hammadi este modificata, fiind adaugate concepte gnostice.

Cel de-al saptelea codex contine 5 carti: Parafraza lui Shem, Tratatul Marelui Seth-11, Apocalipsa lui Petru (gnostic), Invataturile lui Silvan si Cele 3 Stele ale lui Seth.

Parafraza lui Shem


Parafraza lui Shem este o scriere despre ascensiunea si recesiunea Pamantului. Este mentionat marele potop, distrugerea Sodomei si botezarea si invierea Mantuitorului.

Al doliea tratat ai mareiui Seth

Aceasta scriere se afla printre primele lucrari crestine in care Isus nu este descris murind pe cruce. Ideea crucificarii ca fiind falsa apare si in alte cateva texte crestine care au fost redescoperite.

Inainte sa fie descoperite, aceasta idee a crezut a fi una islamica (sec. VII). Oricum, unii gnostici au crezut ca Isus nu a fost un om, asadar, nu putea sa moara.

"Pentru moartea mea, ce ei cred ca s-a intamplat...", "si-au rastignit omul lor ca sa-I omoare..."

"Simion, ce mi-a purtat crucea...", "... deasupra mormantului au pus coroana de spini, si eu radeam de ignoranta lor" (Isus era naratorul)

Apocalipsa lui Petru (gnostica)

Apocalipsa lui Petru a fost scrisa undeva intre anii 100 si 200 e.n. Apocalipsa lui Petru a fost inclusa de Nichifor, patriarh al Constantinopolului (806-814 e.n.) pe lista scrierilor controversate ale Noului Testament. Acest text a cunoscut o larga circulatie si a ajuns destul de cunoscuta gasindu-si un loc in canon pana sa fie respinsa, si in cele din urma, uitata cu totul. S-au pastrat insa fragmente ale carti in altele: Apocalipsa lui Ezdra, Viziunea lui Pavel, Patimile Sf. Perpetua si viziunile din Istoria lui Varlaam si losafat.

Acest text ofera cea mai veche marturie din literatura crestina, a acelor reprezentari imagistice ale raiului si iadului care au exercitat o influenta indelungata. Imaginile se inrudesc foarte putin sau chiar deloc cu Cartea lui Daniel, Apocalipsa Sf. loan sau Cartea lui Enoch.

Aici raiul este descris ca fiind asemanatoare cu Campiile Elizee si cu Insulele Binecuvantatilor. Sfintii fiind incoronati aici cu flori si frumosi la chip.

Un discurs eshatologic al lui Isus, exprimat probabil dupa inviere, fiindca versetul 5 sugereaza ca discipolii au inceput sa predice Evanghelia, se termina brusc in momentul enumerarii pacatosilor din iad si a pedepselor acestora.

Textul este presarat cu descrieri ale iadului si scene de groaza: "Insa laptele femeilor care curge din pieptul lor si se incheaga va zamisli mici fiare mancatoare de carne: iar acestea se vor urca pe ele si le vor sfasia."

Invataturile lui Silvan

Cartea "Invataturile lui Silvanus" dateaza din jurul anului 150 e.n. Nu este un text gnostic, dar contine avertizari anti-gnostice.

Autorul este necunoscut.

Cele 3 stele ale lui Seth


Este singura copie care a supravietuit, descoperita printre celelalte la Nag Hammadi. Textul este posibil sa apartina cultului gnostic setian (il vedeau pe Isus ca pe un erou, fiind defapt reincarnarea lui Seth)

Textul a tost scris in secolul al 111-lea, in timp ce au devemt mai separati de crestimsm, si mai aproape de Platonism.

Cel de-al optulea codex contine 2 carti: Zostrian (Gnosticism Setian) si Epistola lui Petru catre Filip.

Zostrian

Zostrianos este un text setian gnostic. Principala copie carea supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi, insa este serios distrusa.

Precum si in Marsenes si Allogenes, textul contine o viziune primita de la un om numit Zostrianos si explica in detaliu, cosmologia esoterica.

Epistola lui Petru catre Filip

Iisus apare apostolilor pe Muntele Masililor ca o lumina puternica deoarece "nu mai era prezent in corp".

Bazandu-ne pe o paralela cu Apocrifa lui loan si irimia, sugeram ca Epistola lui Petru catre Filip a fost scrisa la sfarsitul secolului al doilea, sau inceputul celui de-al treilea, e.n.

Este construit in dialog gnostic, inclusandu-se si texte non-crestine sau partial crestine. Aceste materiale au fost adoptate ca dovezi ale invierii lui isus.

0 alta copie mai recenta a fost gasita in Codexul Tchacos.

Cel de-al noualea codex contine 3 carti: Melhisedec, intelepciunea lui Norea, Marturisirea Adevarata.

Melhisedec

Melhisedec (sau Melchizedek) este o figura enigmatica mentionata de doua ori in Vechiul Testament ca Regele Salemului, preotul Dumnezeului Cel Mare, in perioada patriarhului Abram.

in textul descoperit la Nag Hammadi, numit si Melhisedec, acesta este descris ca un Mesia. Traieste, predica, moare si invie, dintr-o perspectiva gnostica. in text se spune ca venirea Fiului lui Melchizedek va adue pacesi justitie.

Despre Melhisedec mai gasim scris si in Noul Testament, aparand in Epistola catre evrei. Aici isus este identificat ca fiind un preot in ordinul lui Melhisedec, jucand rolul de Mare Preot, odata si pentru totdeauna.

intelepciunea lui Norea

Uneori gasit tradus si ca "Gandurile lui Norea", este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din libraria Nag Hammadi.

Textui apartine sectel gnostice setiene, ce ii au pe ieth ca erou, reincarnat in isus.

Al zecelea codex contine textul Marsanes.

Marsanes este un text setian gnostic. Principala copie care a supravietuit face parte din codexurile de la Nag Hammadi. Din acest text patru pagini lipsesc, iar alte randuri sunt sever deteriorate, nemaiputand sa fie deslusite. Cele mai deteriorate sunt primele zece pagini.

Precum Zostrianos si Allogenes, textul descrie o cosmogonie esoterica foarte elaborata, revelata prin Marsanes. ln text, sunt indicatii cum ca Setienii au dezvoltat ideea de monism, o idee comparabila cu notiunile lui Heracleon, de perfectiune universala.

Aici gasim notiunea de perfectiune universala, iar permanenta este exprimanta ca statornicia lumii a tot ce exista, materia din univers putand sa-si schimbe forma, insa neputand fi creata sau distrusa.

Cel de-al unsprezecelea codex contine 4 carti: Interpretarea Cunoasterii, Talmacirile lui Valentinus, Allogenes si Hypsiphrone.

Talmacirile lui Valentinus

Valentinus (100— 160) a fost un teolog gnostic-crestin timpuriu. A fondat scoala sa in Roma. Potrivit lui Tertullian, Valentinus era un candidat pentru episcopie, dar si-a pornit propriul drum atunci cand a fost ales altcineva.

Valentinus a scris multe lucrari, insa doar fragmente s-au pastrat. Nu suficient insa pentru a reconstitui intreg textul. Doctrina sa ne este cunoscuta prin discipolii sai. ln Talmacirile lui Valentinus se spune ca exista trei feluri de oameni: spirituali, psihici si materiali; si doar cei de natura spirituala (proprii urmasi) primesc gnoza (cunoasterea) ce le permite sa se intoarca in Pleroma. Cei de natura psihica (crestini obisnuiti) vor primi mai greu o Salvare, in timp ce aceia de natura materiala (paganii si evreii) vor fi damnati catre pieire.

Allogenes


Principala copie a acestui text este cea continuta in libraria Nag Hammadi. Desi lipsesc cateva linii. Un mic fragment a fost descoperit mai recent in Codex Tchacos.

ln text este vorba de revelatiile lui Allogene. Acesta descrie cum invinge frica si ignoranta, si ascede catre taramul esoteric a lui Dumnezeu.

Cel de-a doisprezecelea codex contine 3 carti: Spusele lui Sextus (Pitagoreic), Evanghelia Adevarului, Fragmente.

"Afirmatilie lui Sextus", este un text eseienistic — pitagorean, popuiar atat printre gnostici cat si printre crestinn non-gnostici. Desi a fost cunoscuta inainte din alte versiuni, o traducere copta, partiala, apare intr-una din cartile apocrife ale Noului Testament.

Este similara cu Evanghelia lui Filip si Evanghelia lui Toma, fiind doar o colectie de afirmatii. Spre deosebirile de scrierile crestine, intelepciunea vine de la un om numit Sextus, nu Isus. Sextus apare a fi Pitagorean. Cea mai veche mentiune apare in secolul III, de Origen. lata cateva dintre cele 104 afirmatii:

"Nu fi anxios pentru a multumi multimea"

"Nimic nu este asa de deosebit pentru intelepciune, precum adevarul"

"Un inteligent este oglinda lui Dumnezeu"

Un posibil autor este Quintus Sextius, un filozof roman ce a combinat stoicismul cu pitagorismul, ce a trait in primul secol al erei noastre.

Si in final, cel de-al treisprezecelea, nu este chiar un codex. Contine Trimophic Protennoia si cateva randuri din "Despre Originea Lumii".

Trimorphic Protennoia

Textul "Trimorphic Protennoia" este un text setian gnostic. Singura copie care a supravietuit este cea descoperita la Nag Hammadi.

Numele textului inseamna "Primul care Este in cele Trei Forme", incluzand credinte setiene. Textul este neobisnuit deoarece este scrisa ca si cum ar fi scris-o insusi Dumnezeu. Textul contine explicatii ale naturii cosmologice, creatiei si o perspectiva a lui Isus.

Textul pare dificil de inteles, dar probabil aceasta a fost si intentia. Gnosticismul era concetrat mai mult spre cum textele influentau oamenii decat continutul lor.


Invataturile secrete au fost scrise in asa fel incat nu oricine citea sa poata sa inteleaga. Textul se pare ca a fost scris pentru un nivel inalt de initiati. "Acum stati! Va voi dezvalui misterele mele, pentru ca sunteti fratii mei, si le veti cunoaste pe toate."

Aici este intradevar un mister. Urmatoarele linii lipsesc, urmand: "Am spus lor despre misterele mele". Unele speculatii iau in considerare posibilitatea ca aceste linii sa nici nu fi existat, iar absenta lor sa faca parte din invatatura textului.

La inceputul erei crestine, crestinismul a dus o lupta de supravietuire, chiar si cu pretul ascunderii unor texte timp de 2000 de ani. Multe texte au fost denuntate ca "erezii" de catre membrii ortodocsi. Se stie demult ca multi dintre primii discipoli ai lui Isus erau condamnati de catre alti crestini ca fiind eretici, insa tot ce se stia despre ei provenea din atacurile cuprinse in scrierile oponentilor lor.

Datorita acestor evanghelii ascunse am putut afla si cealalata versiune. Cercetarea acestor scrieri este extrem de importanta, indemnul lasat de Isus "Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi" lasa o poarta deschisa tuturor celor care vor sa cerceteze indeaproape crestinismul si viata lui Isus.

ADEVARUL DESPRE NOI

După cum a fost menţionat, înaintea formării cosmosului actual, denumit Oceanului de Lumină, au existat Oceanul (Sfera) de Sunet şi Oceanul (Sfera) de Miros.

In Oceanul de Sunet, fiinţa, singur, Dumnezeu Tatăl. în Oceanul de Miros s-a născut Dumnezeu Iubirea (Fiul: lisus Hristos). în Oceanul de Lumină, s-a manifestat, pentru prima oară, a treia Persoană a lui Dumnezeu, Duhul Sfânt - care este Lumina. La fel ca Dumnezeu Iubirea (lisus Hristos), Duhul Sfânt exista dintotdeauna, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar El s-a manifestat pentru prima oară în Oceanul de Lumină.

Tot ce va fi spus de acum înainte se referă la Oceanul de Lumină propriu-zis. în Oceanul de lumină a avut loc, la fel ca în cosmosurile anterioare, o creaţie ex nihilo, în care au apărut, succesiv, întocmirile, lumile (planurile cuantice) şi fiinţele.Intr-un fel, se poate spune că Dumnezeu Unicul a creat Oceanul de Lumină, manifestându-se ca a treia Persoană -Duhul Sfânt. Dumnezeu a creat Oceanul de Lumină prin cuvânt; Dumnezeu a zis: să fie Lumină.

Vechiul Testament începe descrierea Facerii prin manifestarea Luminii (Dumnezeu a zis: să fie Lumina...),
făcând abstracţie de ceea ce s-a petrecut anterior acestui moment. Lumina despre care aminteşte Vechiul Testament nu este însă un efect fizic, ci a treia Persoană a lui Dumnezeu, cea prin care s-a creat totul.
Duhul Sfânt, Dumnezeu Lumina, se poate manifesta atât ca energie, cât şi ca Persoană. Pentru înţelegerea noastră se poate spune că Duhul Sfânt a emanat energia din care este constituit Oceanul de Lumină.
în Oceanul de Lumină (este vorba despre aspectul lumină al Oceanului de lumină), la fel ca în cosmosurile
anterioare, primul Cuvânt rostit de Dumnezeu Unicul, Creatorul a tot ce există, a fost chiar Numele Său, în momentul în care Dumnezeu Unicul a rostit Numele Său, s-a format primul palier cuantic al Oceanului de Lumină. Fiinţele îngereşti denumesc palierul cosmic primordial prin termenul Halazeth - Lumea fără formă. (5)
Despre Lumea fără formă nu se pot spune prea multe lucruri. Pe de-o parte, se poate afirma că Lumea fără formă face parte din Oceanul de Lumină, dar de altă parte se poate spune că este situată în afara acestuia. Lumea fără formă este situată dincolo de dincolo, în afara manifestării, astfel că se poate considera că face şi că nu face parte din Oceanul de Lumină -ceea ce constituie un paradox sau o taină.

După ce Dumnezeu Unicul a rostit Cuvântul dintru începuturi, a apărut al doilea palier cosmic, în care Dumnezeu Unicul s-a manifestat în prima sa formă, cea de stea - adică de spirit. Acest palier este numit Hazaleth.

După ce s-a manifestat ca spirit, Dumnezeu a construit al treilea plan cuantic. Pe al treilea plan cuantic, Dumnezeu s-a manifestat pentru prima oară în formă umanoidă - cu un Trup de Lumină. Al treilea palier cosmic a primit numele Hakazaleth.

Tot pe al treilea palier cuantic denumit Hakazaleth, Dumnezeu a adus, din Lumea fără formă, spiritele - sau, după cum sunt numite în lumea eterică, stelele - oamenilor, îngerilor şi ale spiritelor naturii. Pe al treilea palier cuantic, oamenii, spiritele naturii şi îngerii s-au manifestat doar ca stele.

Apoi, Dumnezeu a creat al patrulea palier cuantic - a patra lume sau a patra locuinţă - care este numită Hetithet. în prima parte a existenţei celui de-al patrulea palier cuantic, îngerii şi spiritele naturii (care în planul cuantic anterior erau doar stele - adică spirite) au dobândit un corp de formă umanoidă - corpul duh îngeresc. Evident, corpul duh îngeresc era format din energia lumii respective.

Primii îngeri creaţi de Dumnezeu au fost îngerii Realităţii Formei sau îngerii Puri ai Temeliei, al căror număr este de 21 (Îngerii din Oceanul de Lumină nu trebuie confundaţi cu îngerii din cosmosurile anterioare - din Oceanul de Sunet şi din Oceanul de Miros; în Oceanul de Lumină a avut loc o creaţie ex nihilo, ca şi cum nu ar fi existat nimic înainte).

Cei 21 de îngeri Puri formează Temelia a tot ce există. Deşi au spirite ca orice fiinţă îngerească, cei 21 de îngeri Puri nu au formă - sunt lipsiţi de formă. Ei au corp spiritual, dar acesta este lipsit de formă. Corpul lor spiritual este răspândit în tot universul, precum aerul este răspândit în atmosfera terestră. Aerul, care nu are formă, este răspândit peste tot, formând substratul vieţii pe planeta Pământ. (7)

Prin intermediul celor 21 de îngeri Puri, Dumnezeu-Tatăl a creat forma a tot ce există în cosmos. Tot ce are formă în cosmos a fost creat prin intermediul lor. In cosmos, forma nu se poate manifesta decât prin non-formă, existenţa prin non-existenţă, viaţa prin non-viaţă.

In prima parte a existenţei Hetithetului, prin intermediul Celor 21 de îngeri Puri, Dumnezeu a creat corpurile de
formă umanoidă ale îngerilor şi ale spiritelor naturii. îngerii se numesc pe ei înşişi Fiii Flăcării.
In acea primă etapă, Dumnezeu a creat miliarde şi miliarde de îngeri şi de spirite ale naturii. Toţi îngerii erau
împărţiţi pe atunci în 500 de naţiuni. Fiecare naţiune îngerească era compusă din miliarde şi miliarde de făpturi îngereşti. îngerii erau formaţi din stele - spirite - şi din corpuri de formă umanoidă (corpuri duh îngereşti), de o frumuseţe fără seamăn.

In a doua etapă a existenţei celui de-al patrulea plan cuantic, denumit Hetithet, Dumnezeu-Tatăl a creat primul
om, după Chipul şi Asemănarea Sa.

Primul om a fost un spirit creat în Lumea fără formă (palierul cuantic primordial), de însuşi IŞŞ. Primul om a fost adus în formă şi i-a fost creat un corp luminos - un corp duh -abia în momentul în care condiţiile s-au împlinit. Numele primului om este Shantiah.

Shantiah este primul Adam, care nu trebuie confundat cu cel despre care vorbeşte Vechiul Testament. Adam despre care vorbeşte Vechiul Testament a apărut mult mai târziu. (8)

La scurt timp după creaţia primului om, Shantiah, Dumnezeu a creat alţi nouă oameni. Cei nouă oameni nu se
ridicau însă la calitatea (puterea şi tăria) lui Shantiah. împreună cu primul om, cei nouă oameni au constituit bazele primei generaţii.
Ulterior, după o lungă perioadă de timp, au dobândit corpuri duh alte câteva sute de oameni - în jur de o mie -, dar aceştia din urmă nu se ridicau la calitatea (puterea şi tăria) celorlalţi nouă oameni şi, cu atât mai puţin, a lui Shantiah.

Atât oamenii primei generaţii - inclusiv Shantiah -, cât şi marea majoritate a oamenilor din generaţiile ulterioare au fost creaţi, ca spirite, direct de către Dumnezeu, în afara Oceanului de Lumină, în Lumea fără formă. La baza energiei din care este alcătuit spiritul omenesc se află sunetul pur.

Din Lumea fără formă se poate pătrunde în Oceanul de Lumină printr-o poartă, numită poarta alfa. Poarta alfa este poarta de intrare a spiritelor în Oceanul de Lumină. Abia după ce pătrund prin poarta alfa, spiritelor de oameni li se construieşte un corp de formă umanoidă - corpul duh. (9)

Oamenii primei generaţii erau formaţi doar din spiritul creat de Dumnezeu şi din corpul duh. Toţi erau androgini.

Corpurile duh ale primei generaţii de oameni au fost create prin aportul energetic al tuturor îngerilor şi spiritelor naturii. întrun fel, se poate spune că ele au fost create din emisiile energetice ale tuturor celor 500 de naţiuni îngereşti.
Corpurile duh de formă umanoidă în care şi-au găsit sălaş spiritele omeneşti ale primei generaţii erau constituite, aşadar, din tot ce exista în acel moment pe Hetithet (acest principiu de formare al trupurilor de formă umanoidă s-a transmis de-a lungul tuturor metamorfozelor cosmice).

O lungă perioadă de timp, oamenii primei generaţii, în frunte cu Shantiah, au convieţuit în pax divina, alături de
îngeri şi de spiritele naturii. Totuşi, Ia un moment dat, s-a produs prima disfuncţionalitate, prin revolta simultană a primului om, Shantiah şi a doi din cei 21 de îngeri Puri ai Temeliei. Atât primul om, Shantiah, cât şi cei doi îngeri puri, n-au mai respectat poruncile lui Dumnezeu, Tatăl universului.

Iniţial, Shantiah a dorită să obţină ceea ce nu era posibil în acel moment, astfel că a stârnit împotrivirea tuturor
naţiunilor de îngeri - care erau în număr de 500. îngerii au decis să-şi retragă energia ce susţinea corpul duh de formă umanoidă al lui Shantiah. Primul om risca, astfel, să-şi piardă corpul duh de formă umanoidă, care era format chiar din emisiile celor 500 de naţiuni îngereşti.

La un moment dat, corpul duh de formă umanoidă al lui Shantiah începuse deja să-şi piardă conturul. Lipsit de corpul de formă umanoidă, spiritul lui Shantiah urma să fie resorbit în Lumea fără formă. înţelegând consecinţele, Shantiah a făcut apel la cei 21 de îngeri Puri ai Temeliei, pentru a-i susţine forma corpului duh, fără a avea acceptul lui Dumnezeu.

Doar 19 dintre ei l-au refuzat. Doi dintre îngerii Puri ai Temeliei au acceptat cererea lui Shantiah Cei doi îngeri puri (lipsiţi de formă umanoidă) care au răspuns apelului sunt numiţi Hali şi Than. împreună, formează o fiinţă îngerească binară, numită Haillshithan, Hallshithan sau Shaitan. în prima fază, Hallshithan a dorit să aibă, la fel ca toţi ceilalţi îngeri, o formă umanoidă - un corp duh îngeresc, fără a avea această permisiune de la Tatăl Cerurilor.

Ignorând poruncile lui Dumnezeu care formează Ordinea cosmică sau Firea lucrurilor - Voinţa lui Dumnezeu -, Hallshithan a dobândit un trup de formă umanoidă cu largul concurs al primului om - Shantiah. între Hallshithan şi Shantiah s-a produs un proces de simbioză (o asociere în vederea unei simbioze). Haillshithan, care nu avea formă, dar era creator de formă, a dobândit, prin Shantiah, o formă umanoidă de corp duh. La rândul său, prin Hallshithan, Shantiah şi a menţinut corpul duh de formă umanoidă.

Shantiah a renunţat astfel la ceea ce-i oferise Dumnezeu, Tatăl tuturor şi, implicit, a renunţat la serviciile celor 500 de naţiuni îngereşti. Shantiah a devenit altceva - ceva ce nu existase, anterior, în cosmos. Aceasta a fost rebeliunea primului om şi a celor doi îngeri puri creatori de formă. (10)

Fără aportul energiilor divine menţinute prin intermediul celor 500 de naţiuni îngereşti (care se manifestă atât ca energii, cât şi ca persoane), corpul duh al lui Shantiah nu mai avea viaţa divină, ci doar o aparenţă de viaţă. Din strălucitor şi pur, corpul duh al lui Shantiah a devenit ca o gaură neagră ce absoarbe energia, iar ochii săi s-au întunecat.

Acelaşi proces a avut loc şi în cazul lui Hallshithan, care, prin asociere, a devenit fiinţă cu formă umanoidă. Dacă ar fi să folosim termenii juridici folosiţi în ziua de astăzi, am putea spune că Shantiah şi Hallshithan s-au asociat în vederea comiterii unei infracţiuni. Infracţiunea poartă numele de răzvrătire şi a constat în nesocotirea poruncilor lui Dumnezeu, care formează Ordinea cosmică. De atunci, atât Shantiah, cât şi Hallshithan n-au mai văzut Adevărul şi au pierdut contactul cu Dumnezeu.

Problema cea mai gravă a constat în faptul că, după nesocotirea poruncilor lui Dumnezeu, Shantiah & Hallshithan au corupt o bună parte din oamenii primei generaţii. Din aproximativ 1000 de oameni primordiali ai primei generaţii, doar 100-150 au ales să respecte în continuare Ordinea cosmică La fel ca şi Shantiah, oamenii primei generaţii care au nesocotit poruncile lui Dumnezeu, au suferit acelaşi proces de întunecare. Ei au continuat să existe în cosmos cu preţul asocierii cu Hallshithan, care le-a conferit o aparenţă de corp duh.
Prin rebeliunea lui Hallshithan şi a lui Shantiah, s-a produs o disfuncţionalitate de sistem foarte gravă. Pentru o
perioadă de timp, prin intermerdiul lui Hallshithan, multe spirite imature au venit din Lumea fără formă în Oceanul de Lumină, fără să aibă permisiunea Tatălui universului. Numărul lor este foarte mare. Ele au dobândit, prin aportul lui Hallshithan o aparenţă de corp duh, astfel că s-au manifestat în consecinţă. Cuvântul imatur este totuşi un eufemism pentru ceea ce sunt aceste spirite, cărora li s-a permis pătrunderea neautorizată din Lumea fără formă.

Explicaţia acestei stări de fapt este următoarea: pentru ca un spirit să pătrundă din Lumea fără formă în Oceanul de Lumină, trebuie să aibă o anumită maturitate. Această maturitate trebuia obţinută în urma unei comuniuni îndelungate cu Dumnezeu, fie în Lumea fără formă, fie în cosmosurile anterioare - în Oceanul de Sunet sau în Oceanul de Miros.

Chiar în momentul primei rebeliuni - ceea ce echivalează cu neascultarea poruncilor Celui Preaînalt - a început să se deruleze Timpul, care până atunci nu exista. Trebuie menţionat faptul că am vorbit până acum despre timp, doar pentru a descrie în limbaj omenesc ceea ce s-a petrecut în starea primordială a cosmosului. Noi vorbim despre timp doar pentru că nu putem înţelege o stare în care acesta nu există.

Timpul a început să se deruleze abia în momentul în care cosmosul a suferit prima metamorfoză. Fiinţele care au modificat starea iniţială au fost primul om, Shantiah şi cei doi îngeri Puri ai Temeliei, care s-au opus Planului lui Dumnezeu. Tot din momentul primei rebeliuni se poate vorbi despre cauzalitate, despre eterna devenire şi despre karma.

Anterior rebeliunii nu exista cauzalitate, căci totul era imuabil şi sălăşlua în pax divina, Pacea lui Dumnezeu. De
asemenea, anterior primei rebeliuni, nu exista karma şi nici nu se auzise de aşa ceva. Karma a apărut doar în momentul în care o parte din fiinţele de atunci nu a mai respectat Ordinea cosmică, instituită de către Dumnezeu, O dată cu rebeliunea lui Hallshithan & Shantiah s-a încheiat pax divina, dar şi etapa în care toate fiinţele din cosmos urmau cu stricteţe poruncile lui Dumnezeu şi se integrau Ordinii cosmice - Firea lucrurilor. Astfel s-a încheiat primul mare ciclu cosmic. A urmat apoi o perioadă de nemanifestare - o perioadă de vid cosmic.

&• Război în cosmos <*&

In răstimpul perioadei de nemanifestare, tot ce exista în Oceanul de Lumină - şi, implicit, în planul cuantic Hetithet - a dispărut. îngerii şi spiritele naturii s-au retras în Oceanul de Sunet şi în Oceanul de Miros.
La rândul ei, marea majoritate a oamenilor primei generaţii a fost retrasă din Oceanul de Lumină. Fireşte, oamenii retraşi au continuat să existe ca spirite, dar şi-au pierdut corpul duh de formă umanoidă. Din motive diferite, au supravieţuit două mari categorii de oameni ai primei generaţii.

Prima categorie a fost formată din Shantiah şi din oamenii primei generaţii care l-au urmat. Numărul lor total nu depăşeşte 800 de individualităţi. Ei au reuşit să-şi păstreze corpul duh prin procesul de asociere cu Hallshithan. Ei sunt numiţi oameni primordiali ai întunericului - pe scurt Primordiali ai întunericului.

Prin asocierea cu Hallshithan, corpurile duh ale lui Shantiah şi ale celor aproximativ 800 de oameni primordiali ai întunericului s-au întunecat, devenind aparenţe sau umbre lipsite de viaţă divină. Despre ele se poate spune că n-au mai fost vii. Deşi n-au mai fost vii, Primordialii întunericului au continuat să existe în cosmos, de-a lungul tuturor ciclurilor cosmice, ca duhuri întunecate. în această formă există şi în ziua de astăzi.

Pentru a supravieţui în cosmos, chiar şi fără să aibă viaţă divină, Shantiah şi Primordialii întunericului s-au refugiat în afara Oceanului de Lumină, într-un loc pe care-1 putem denumi haos. Tot acolo s-a refugiat şi Hallshithan.

A doua mare categorie de oameni care nu şi-a pierdut corpul de formă umanoidă în răstimpul perioadei de
nemanifestare, a fost formată din cei care nu s-au aliat cu Shantiah, Aceştia nu au fost retraşi în Lumea fără formă, ci au continuat să existe alături de fiinţele îngereşti. Ei pot fi denumiţi oameni primordiali ai Luminii - pe scurt, Primordiali ai Luminii. Numărul lor nu a fost mai mare de 100-150. Şi Primordialii Luminii au continuat să existe, în aceeaşi formă, până în ziua de astăzi. Nu a existat nici un motiv pentru a fi retraşi din cosmos, întrucât ei au rămas, în mod permanent, în pacea lui Dumnezeu.


După perioada de nemanifestare, Dumnezeu-Tatâl a creat o nouă lume sau locuinţă. Această Locuinţă a fost
numită Perfer. Astfel a început al doilea ciclu cosmic.

Perferul a fost, de fapt, atât un plan cuantic, cât şi o planetă eterică. Perferul a fost o planetă eterică imensă, ce ocupa cam tot spaţiul ocupat astăzi de sistemul nostru solar. Pe Perfer, cosmosul a fost recreat din temelii, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. De asemenea, a avut loc o nouă creaţie a omului.

Şi pe Perfer a existat un om primordial - care poate fi considerat al doilea Adam. între Shantiah, primul om al primei generaţii şi primul om al celei de-a doua nu există nici o legătură. Al doilea Adam a fost un spirit nou, care a provenit direct din Lumea fără formă.

Ulterior, au fost pătruns în planul cuantic Perfer, direct din Lumea fără formă, şi alţi oameni - spirite noi, care s-au alăturat celui de-al doilea Adam. Treptat, în planul cuantic Perfer, oamenii s-au înmulţit considerabil, formând a doua generaţie.

Pe Perfer nu s-au întrupat aceiaşi oameni care existaseră pe Hetithet, în ciclul cosmic anterior. Toţi oamenii celei de-a doua generaţii au fost spirite noi, provenite direct din Lumea fără formă. Spirite noi în duhuri noi, care erau întrucâtva diferite de cele ale oamenilor din primul ciclu. Prin aducerea unor spirite omeneşti noi, s-a dorit reluarea procesului evolutiv, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Prima generaţie de oameni a fost formată din androgini. In schimb, în a doua generaţie, oamenii au devenit
sexuaţi: bărbaţi şi femei. Primul bărbat a fost chiar cel de-al doilea Adam. Prima femeie a celei de-a doua generaţii a fost cea denumită Lillith. (11) Ea a fost partenera (perechea) celui de-al doilea Adam.

Pe Perfer s-a produs iarăşi o rebeliune. Protagoniştii celei de-a doua rebeliuni au fost al doilea Adam (omul primordial al celei de-a doua generaţii) şi o importantă fiinţă îngerească, numită Ethathan sau Siderali, care era un Heruvim Purtător de Lumină. După rebeliune, Ethathan a fost denumit Lucifer.

în prima fază, Lucifer s-a supărat pe oameni. Lucifer nu a înţeles motivul creaţiei oamenilor şi, mai ales, motivul imperfecţiunii incipiente a acestora. Apoi, Lucifer a intrat în sfera de influenţă a lui Hallshithan şi a lui Shantiah, şi a sfidat, el însuşi, Ordinea cosmică.

Lucifer a antrenat în rebeliune un număr mare de îngeri şi de spirite ale naturii. îngerii rebeli care l-au urmat pe
Lucifer sunt numiţi Dree - Cei răzvrătiţi (sau Cei desprinşi de fraţii lor, Fiii Flăcării). La rândul lor, spiritele naturii rebele sunt numite Lorehh. în limbajul teologic, Dree sunt dracii, iar Lorehh sunt demonii. Noi o să-i numim prin termenul generic de Cel rău, Fii ai întunericului, Cei întunecaţi sau Cei răzvrătiţi.

Datorită unei convergenţe de interese, Lucifer a fost urmat, în cele din urmă, de mulţi oameni ai generaţiei a doua, care au format o nouă grupare de Primordiali ai întunericului -gruparea de Primordiali ai întunericului din generaţia a doua, care este diferită, ca putere şi tărie, de gruparea oamenilor din prima generaţie. între cele două generaţii de oameni şi chiar între oamenii aceleaşi generaţii există diferenţe mari de tărie şi de putere. Cei mai vechi sunt şi cei mai puternici.

In ultima fază a existenţei Perferului, Lucifer şi îngerii care l-au urmat au declanşat o aprigă bătălie împotriva Fiilor Luminii - acea categorie de îngeri care au ales să respecte în continuare Ordinea cosmică. Lucifer a fost înfrânt, judecat şi "azvârlit" din ceruri. Planeta Perfer a fost distrusă aproape în întregime. Ea arde şi astăzi, undeva la nivel cuantic eteric.

O dată cu distrugerea Perferului, s-a încheiat existenţa celei de-a doua generaţii de oameni.  Majoritatea
spiritelor oamenilor din cea de-a doua generaţie a fost retrasă în Lumea fără formă. N-au supravieţuit decât cele două categorii de oameni: Primordialii Luminii şi Primordialii întunericului.

După distrugerea Perferului a urmat o lungă perioadă de nemanifestare. După lunga perioadă de nemanifestare, a început al treilea ciclu cosmic. La începutul celui de-al treilea ciclu cosmic, Dumnezeu a construit un nou plan cuantic - Hazurethul, care este actuala lume eterică. Hazurethul este Edenul eteric.
Hazurethul, Edenul eteric, a fost creat de către Dumnezeu după acelaşi principiu ca şi planurile cuantice anterioare: a fost o creaţie ex nihilo, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Primul om creat direct de către Dumnezeu, chiar la începutul celui de-al treilea ciclu cosmic, a fost Adam despre care vorbeşte Vechiul Testament (al treilea Adam). Adam a fost creat de Dumnezeu, după Chipul şi Asemănarea Sa. La scurt timp după aceea, Dumnezeu a creat prima femeie, Eva.

Pentru a fi creată femeia, Dumnezeu, Domnul Tăriilor, a luat energie - sunet, miros, lumină - chiar din fiinţa trupească de atunci a lui Adam (din duhul său), dintr-un loc situat în apropierea coastei sale, şi a creat o nouă fiinţă. Această nouă fiinţă a fost creată după chipul şi asemănarea bărbatului, ca strălucire a sa. Fiecare bărbat are o parte ("coastă") scoasă din sine care reprezintă strălucirea sa - femeia.

Fiecărui bărbat din lume îi corespunde o femeie şi fiecărei femei îi corespunde un bărbat. Astfel, se poate vorbi despre suflete duale. De atunci, sufletele duale - bărbatul şi femeia sa {strălucirea corespondentă) - se caută pentru a reîntregi unitatea. Femeia este strălucirea sau lumina bărbatului, după cum Duhul Sfânt este Lumina sau Strălucirea lui Dumnezeu Tatăl.

&> Haosul <*&

In primul ciclu al cosmosului exista o singură categorie de îngeri şi de spirite ale naturii - denumită Fiii Flăcării -, care trăia în pax divina. Exista, de asemenea, o singură categorie de oameni - androginii primei generaţii.
După rebeliunile succesive din primul şi din cel de-al doilea ciclu, atât oamenii, cât şi îngerii s-au scindat (ceea ce va fi spus despre îngeri este valabil şi pentru spiritele naturii). Cei care au continuat să respecte poruncile lui Dumnezeu au rămas în pacea divină. Ei au continuat să se numească Fiii Flăcării sau Fiii Luminii.
în schimb, cei care s-au răzvrătit împotriva planului lui Dumnezeu - oameni, îngeri sau spirite ale naturii -, şi-au schimbat orientarea "ideologică" şi înfăţişarea. în momentul rebeliunii, îngerii, spiritele naturii şi oamenii au devenit Fii ai întunericului sau Cel rău - într-un fel, se poate spune că au devenit o fiinţă colectivă, care manifestă la unison aceleaşi caracteristici fiinţiale şi "ideologice".

Cel rău nu-şi poate menţine singur forma umanoidă a corpului duh, datorită faptului că se află în afara legilor lui Dumnezeu - a Ordinii cosmice. Pentru a se putea menţine în cosmos, Cel rău trebuie să fure neîncetat energie (Lumina ce stă la baza existenţei Oceanului de Lumină) de la cei care încă beneficiază de aportul Duhului Sfânt. Pentru a obţine în mod continuu Lumina, Cel rău a declanşat un război crunt - FORŢĂ CONTRA FORŢĂ.

Prima mare bătălie a acestui război s-a desfăşurat chiar pe planeta Perfer. Bătălia de pe Perfer a opus, de-o parte, Fiii Luminii care au rămas înpax divina şi au ales să urmeze Planul lui Dumnezeu, iar de cealaltă parte, Fiii întunericului: îngeri, spirite ale naturii şi oameni, care formează generic, Cel rău.

Datorită faptului că n-au mai mai fost capabili să acceadă la Energia Dumnezeiască (a treia persoană, Dumnezeu Lumină, care este Duhul Sfânt) prin care să le fie asigurată existenţa trupului de formă umanoidă - corpul duh - Fiii întunericului (Cel rău) nu şi-au mai găsit locul în Oceanul de Lumină. Ei au devenit incompatibili cu acesta. Astfel că au trebuit să se refugieze în afara Oceanului de lumină, într-un loc sau palier cuantic situat între Oceanul de sunet, Oceanul de Miros şi Oceanul de Lumină. Acest palier cuantic poartă numele de haos.

Haosul este, de fapt, un palier cuantic inversat; haosul are o spaţialitate şi o temporalitate inversate. Pentru fiinţele care-1 populează, haosul poate fi caracterizat printr-o absenţă de ordine, de organizare, de cauzalitate, de spaţialitate şi de temporalitate. Sau, dacă se poate spune astfel, în haos există doar o negaţie a acestor atribute ontologice.

Haosul a fost realizat în extremis, prin aportul de energie al fiinţelor atrase în rebeliune. El nu a fost creat direct de către Dumnezeu, ci a fost constituit de către Cel rău, prin intermediul energiei oamenilor rebeli şi a lui Hallshithan.

Haosul, planul cuantic al Celui rău, a continuat să existe în afara cosmosului lui Dumnezeu - în afara planurilor cuantice ale Oceanului de Lumină -, de-a lungul tuturor ciclurilor cosmice, astfel că nu a fost afectat de perioadele de nemanifestare. Perioadele de nemamfestare au fost valabile doar pentru Oceanul de Lumină. Cel rău a continuat să existe în haos, indiferent de evenimentele ce s-au produs la interfaţa Oceanului de Lumină, astfel că a reuşit să supravieţuiască în mod continuu. (Termenul folosit astăzi, de haos, aparţine, după câte se pare, vechilor filozofi greci. Tot vechilor filosofi greci le aparţine şi termenul modern de cosmos - kosmos. Prin termenul kosmos, vechii filosofi greci desemnau o lume organizată, care are la bază o serie de legi de funcţionare, ce pot fi considerate drept expresia Voinţei lui Dumnezeu. în antiteză, haosul poate fi caracterizat prin absenţa acestor legi de funcţionare, prin absenţa organizării şi a ordinii cosmice. într-un cuvânt, haosul poate fi caracterizat prin dezordine.)

Dumnezeu a tolerat constituirea unui nou palier cuantic în afara Oceanului de Lumină, în speranţa îndreptării fiilor săi, care s-au răzvrătit. Dumnezeu nu vrea distrugerea ori dispariţia din cosmos a fiilor săi care s-au răzvrătit, ci îndreptarea lor. Dumnezeu nu şi-a distrus fiii şi nu o va face niciodată, indiferent de alegerea lor. Un tată nu-şi distruge copiii, deşi uneori este aspru cu ei când greşesc.

O formă poate dispărea la un moment dat din cosmos, dar ceea ce se află dincolo de formă nu poate pieri. Un duh de formă umanoidă poate dispărea din cosmos, dar spiritul este indestructibil; în cazul în care duhul este retras din cosmos, spiritul supravieţuieşte, fiind absorbit în Lumea fără formă, acolo unde se află rezervorul imens de spirite.

In momentul în care prima fiinţă din cosmos - înger, om sau spirit al naturii - a ales, prin liberul său arbitru, să nu mai respecte Ordinea cosmică, Planul iniţial al lui Dumnezeu a suferit o perturbare. Această perturbare poartă numele de karma.
In momentul primei rebeliuni, Planul lui Dumnezeu a fost perturbat datorită faptului au existat fiinţe care au ales, prin liberul lor arbitru, să nu mai respecte poruncile şi să nu se mai comporte potrivit Ordinii cosmice. Rezultatul primei rebeliuni a fost apariţia timpului, a eternei deveniri, a cauzalităţii şi, implicit, a karmei.
Teoretic, imediat după fiecare rebeliune existau două opţiuni: prima presupunea o contra-acţiune, prin care urmau să fie eliminaţi din cosmos cei care se situau în afara Ordinii cosmice. A doua presupunea tolerarea încălcării Ordinii cosmice Dumnezeu este Puterea, Iubirea şi Sfinţenia. Dumnezeu este continuitatea creaţiei. El nu poate distruge ceea ce a creat, astfel încât prima opţiune nu este valabilă - este imposibilă. Problema este că nici a doua opţiune nu este valabilă.

Sfinţenia şi Puterea lui Dumnezeu contravin oricărei încălcări a Ordinii cosmice, astfel că nu se poate concepe o tolerare a încălcării poruncilor Sale şi a Planului Divin. O fiinţă rebelă, care s-a opus Planului Divin, nu mai are ce căuta în palierul cosmic primordial, acolo unde nu există decât Lumina. Planul cuantic primordial este incompatibil, ca structură energetică, cu orice abatere de la Legile lui Dumnezeu. Orice fiinţă rebelă intră, instantaneu, în disonanţă cu energia din care este constituit planul cuantic respectiv şi trebuie să-1 părăsească.

Părăsind acest plan, fiinţa în cauză nu are unde să se ducă. Ea are sentimentul că pică într-un hău fără sfârşit,
singura stare posibilă în condiţiile absenţei lui Dumnezeu. Această stare poate fi experimentată doar în afara Oceanului de lumină, în haos.